Romanesc

      Din cand in cand evit TV-ul, ziarele, barfele, presa si in general media vremii, alegand sa revad mental sau video, evolutia Nadiei la Montreal in 1976, a lui Ivan Patzaichin in 1972, a lui Nastase si Tiriac, a bunicii mele cand facea prajituri sau a taiatului porcului, a autenticitatii vietii la tara de cand eram copil, il reascult pe Toma Caragiu si recitesc pe Caragiale, stau de vorba cu vanzatoarele de la case care nu se grabesc sa scaneze nebun codurile de bare si care ascund povesti de viata nebanuite, citesc bancuri cu olteni, ardeleni, moldoveni si rad atent sa nu ma inec, mananc ciocolata Rom si Eugenii, oftez la vazul cate unei Dacii vechi si parcate obosit langa un semn "de vanzare", ma plimb precauta pe strada stiind ca in Romania "norocul" sta la panda pe toate strazile, zambesc enervata dar toleranta la auzul lui "ce faci, papuse?" cand trec pe langa santierele bucurestene impanzite cu tineri doritori de bine feminin, ma bucur cand vad putina dezordine urbana ca simbol al faptului ca dresajul intitutional are scapari, mi se umple sufletul cand vad pret-a-porter-ul creat de mainile pline de amintiri ale taranilor, admir sincer pe cei care confruntati cu hatisul vietii de roman se "descurca" inteligent fara a incalca nimic din spiritul eticii si legilor. Puneti un student suedez sa negocieze o camera cu un administrator de camin, sa vedem, se declara instant oripilat de societatea ex-comunista? Pentru ca noi cu siguranta putem sa ne descurcam cu ordinea :).

      Nu-mi place sa imi ridic singura ziduri si motive de nemultumire atunci cand urmaresc realitatile prezentului, obscurantismul politic si economic, fecunditatea infractionalitatii si coruptiei, incapacitatea sociala intru solidaritate. Nu. Aleg sa vad ce se intampla bine sau original, si atunci cand totul face sa para ca nu am motive sa-mi iubesc tara, caut si gasesc foarte rapid o multime. Chestie de perspectiva de viata, de neam, de mine insami si de selectie a lucrurilor romanesti cu care vreau si aleg sa ma asociez. Si spun cu toata sinceritatea si ca am afinitati politico-economice, si ca ma enervez frecvent din cauza conationalilor, si ca imi vine sa urlu cand am de-a face cu functionarii publici, dar in mod clar nu fac rabat de la mine si de la principiile dupa care imi ghidez viata cand aleg sa ignor mizeriile pentru a vedea valorile. A face contrariul pentru a justifica abandonul cred ca in final se numeste, galant, demotivare fortata. In termeni mai duri ar insemna "lasitate", "comoditate", "unilateralism cerebral de tip o viata avem", dar daca as aminti de asa ceva as fi acuzata ca judec prea aspru, deci nu zic:).
      Nota de subsol: nu ma refer (doar) la cei care parasesc fizic tara, ci la cei care cu o inexprimabila sila se dezic de ea si aleg sa o paraseasca emotional pentru nici ei nu stiu ce. Poate pentru ca nu li se pare cool sau, mai rau, rentabil, sa fie romani.

n-as fi zis pana n-am constatat: impresionant tablou
Muzeul National de Arta - Bucuresti