Interogativ

      Oare daca aleg sa folosesc, in context si raportat la diversi oameni din lumea larga, cuvinte din DEX de tipul "mitocan","ciudat","badaran","mincinos","ciudat","ratat","subdezvoltat","dresat" inseamna ca judec? De ce nu se considera ca judec si atunci cand folosesc cuvinte precum "impresionant", "extraordinar", "subtil", "inteligent"? Pentru ca sensul de fond este unul pozitiv? Ei, hai!

      Eu cred in continuare ca nu, si mai cred ca exista o linie de demarcatie foarte subtila intre fiecare din: a judeca, a-ti spune parerea si a acuza.

      Schematic, eu cred ca:

•       Oricine isi poate spune parerea despre orice.
•       Acuza doar cei care dau, punctual, vina pe cineva de ceva. Este un fel de constructie obligatorie de tip "daca...atunci...".
•       Judeca doar cei care catalogheaza sub masca intolerantei fata de categoria din care fac parte cei asupra carora isi exprima punctul de vedere*.

      As incerca sa dau niste exemple folosind un cuvant cu sens "interesant" :)

- Nu te mai rata stand in fata calculatorului! (parere)**

- Este un ratat, imi pierd vremea numai gandindu-ma la asta. (judecata)

- Este un ratat si isi face familia sa sufere fara sa se gandeasca de doua ori.(acuza)

      De ce nu pot sustine ca exista potential acolo unde altii nu il vad? Este atat de simplu si ar fi atat de profund corect sa se poata vedea in asta o lauda!
     Iata logica acestei atitudini din ce in ce mai extinsa: daca gandim diferit, atunci sa nu gandim diferit. Dupa ce negati de zece ori ca asa ar sta lucrurile, si dupa ce va mai ganditi o data pentru a ajunge apoi sa-mi dati dreptate, va intreb: intelegeti ceva din aceasta atitudine "moderna" si imbibata de convingeri ONG-iste de tip "da, protejam cainii, suntem impotriva eutanasierii lor. A, sa avem grija de ei? Noi?!Pai...sa faca asta primaria!"? Intreb sincer: intelegeti ceva? Sau macar va propuneti? Pentru ca eu, ajutandu-ma de calculele matematice, fizica si logica lui p si non-p din scoala, nu reusesc sa inteleg nimic; mai mult decat atat, cred ca ne place sa credem ca daca PAREM sa luam apararea celor "atacati' (cica) suntem mai destepti. Credem in diversitate, o promovam si o imbratisam, dar nu avem voie sa vorbim despre ea, nu acceptam sa ni se spuna ca suntem diferiti, ca facem lucrurile "altfel"?
      Mi-ar placea foarte tare sa observ ca lumea este mai relaxata, ca nu se mai ataca in halul acesta, ca isi poate spune parerea in pace, fara sa se considere ca daca a lor este diferita de a altora (care au sau nu pareri, carora le pasa ori nu de ceilalti) atunci inseamna ca acuza, ca judeca, ca sunt intoleranti. Asa cum eu laud ce mi se pare remarcabil, tot asa afirm ca nu-mi place ceea ce nu este in consens cu felul meu de a vedea lumea. De ce se iau personal niste pareri si de ce ne transformam in avocati fara diploma pentru fiecare cuvant care nu ne convine? Absolut penibil! Hai, pe locuri, fiti gata, start! :)

*punctul de vedere trebuie pusa in context pentru a fi intr-una din aceste categorii

**continuarea "Fa naibii ceva cu viata ta!" este insa o  judecata interpretabila ca "nu va sufar pe astia care staaaaaaati asa, fara sa faceti nimic".