Ghilotina II

      Cumva in completarea Ghilotinei, stau azi si ma gandesc la cauze.

      De ce las ca unele lucruri sa ma intristeze in loc sa zic "vax albina, go away and leave my karma alone", de ce ajung oamenii sa isi piarda (=gasesc, dupa unii) mintile, de ce nu pot sa ma gandesc decat in zilele-exceptie ca exista timp pentru munca si timp pentru dragoste, ceea ce nu mai lasa loc pentru altceva, de ce totul ramane posibil doar atata timp cat nu iei o decizie, de ce cand lucrurile merg bine ne autosabotam, de ce ne lipseste increderea in noi, de ce avem prea multa, de ce ghimbirul e intepator la gust, de ce orezul, desi are multe fibre, constipa, sau de ce ne lasam prada momentelor de furie in care in incercarea de a ne elibera si descatusa, lasam sa prinda contur verbal cuvinte grele care nu vor putea fi luate inapoi niciodata?

      Si nu pot, asadar, sa nu ma intreb daca nu cumva lipsa de idei si raspunsuri marete ne face sa ne falim cu retusurile accesibile, comode, neinteresante, mici. De pilda, oare de ce a devenit cool sa scriem altfel decat s-a incetatenit ca fiind corect? De ce "tine-mi" a devenit demult "tine mi", "tine'mi", "tine/mi", "tine_mi", "tinemi" etc? In ortografie sa stea camuflata, oare, plictiseala noastra cotidiana sau constientizarea lipsei de viziune?