14.07.2012 // 11:02 pm

Incep sa am dubii ... 

Intre 1.a fi catalogat, posibil chiar la propriu, nebun pentru ceea ce faci si exprimi public, dar bucuros interior si 2.a fi respectabil social dar frustrat si oarecum complexat vizavi de restrictiile autoimpuse, este evident ca:

- din punct de vedere uman si mental, este preferabil sa fii in cazul celui "nebun" pentru ca faci ceea ce iti doresti si asta te implineste si face fericit,

- din punct de vedere social, si mai ales daca iti doresti sa te integrezi in lumea in care traiesti si in care exista oameni cu care iti face placere sa iti imparti timpul, este preferabil sa fii in categoria celui privit bine de anturaj, dar, deci, sa pui capul pe perna lasand frustrarile sa joace ping-pong in capul tau. 

Trag linie si cumulez ambele planuri. Si? Cum ma mentin sanatoasa mental si social?

Acum ceva timp afirmam ca daca simti nevoia sa faci ceva despre care stii ca nu vei putea ulterior vorbi cu cineva iubit (decat in baza unei minciuni la care refuzi sa apelezi), este un semn ca lucrul acela nu trebuie facut.

Acum ma intreb din nou daca este asa. Pentru ca tu iti doresti, dar esti (auto)infranat de sentimente, dar tocmai in baza lor netrebuind totusi sa poti face orice pentru ca ei ar intelege? Cineva oricum ramane cu probleme: ori tu ca ai ramas cu dorinta lucrului nefacut, ori celalalt care afla ca daca ai facut ceva-ul, sufera.
Ce este mai important, sa nu dezamagesti pe cei care te iubesc, sau sa fii sincer fata de tine? Ca doar la finalul zilei capul tau il pui pe perna, nu al altcuiva ... 

Asa ca nu stiu ce vrea viata de la mine :D.

(va urma)