Pana unde?

      Sunt momente in care rememorez clipele socante si dramatice prin care au trecut japonezii odata cu cutremurul infernal recent. Si nu pot sa nu ma oarecum revolt in fata atitudinii lor vadit dresate (=autoeducate) de a fi calmi, docili, umili, cumpatati, disciplinati la contactul cu ceea ce un om obisnuit ar considera un dezastru.

      Fara echivoc, Japonia este o tara incredibila din multe puncte de vedere: a dat lumii 18 laureati Nobel, a facut din performanta normalitate si obisnuinta, a setat si creat tonuri in arta, arhitectura si constructii, business, economie, a dat un nou inteles solidaritatii, demnitatii si puterii de sacrificiu, a inventat notiunea si conceptul social de "gheisa":), a reinventat arta razboiului si a luptei inteligente, a revolutionat o parte importanta a gastronomiei, are o rata a scolarizarii de 100% (!) si nu degeaba un somaj scazut, a incercat sa faca din pornografie ceva jucaus (vezi benzile desenate), au creat o modalitate inedita de protectie sociala a femeilor prin culoarele special destinate lor si care le tin deoparte de mainile curioase ale obsedatilor niponi*, au reinventat codul onoarei, au preferat sa incalzeasca strazile in locul incalzirii din apartamente, recunosc printr-un termen medical special ("karoshi"**) o realitate pentru care avocatii internationali se intrec in procese corporatiste, cred si primesc cu mainile deschise straini sau pastreaza un pol pentru prioritatea pe care inca o au barbatii in fata emanciparii femeilor. Si cate si mai cate care pot pastra Japonia in randul curiozitatilor.

      Dar dincolo de performanta si impresionalism pe toate planurile, mai cred in panica, mai cred in soc si sperietura, mai cred in mirare si frica. Cred in reactii normale. Multi dintre locuitorii planetei si-au impartit impresiile in fata calmului resimtit de japonezi in acele clipe (pentru noi) de groaza, pornind de la aprecieri si laude si sfarsind cu oprobiu pentru ciudatenie. Recunosc faptul ca mi se pare pe undeva normal sa tii cont de riscul seismic al zonei in care traiesti si alaturi de matematica sa introduci lectii de "ce facem cand vine bau-bau" dar nu pot sa nu constat, repetitiv, ca mai cred in reactii normale si in faptul ca este firesc sa poti fi luat prin surprindere. Iar daca nu as avea de ales pe planul asta, as alege botoxul, care ingheata o mimica, dar nu exclude contorsionismul si reactia ideatice, spalarii pe creier care pune corset si peste expresia fetei si peste cea a gandirii.

*ii protejeaza astfel pe ambii, pe ei pentru ca practic le recunosc in mod oficial indiscretea, pe ele pentru ca le permit sa se mentina pudice; inteligent, nu? mai ales pentru ca femeile pot merge pe unde vor, in functie de starea de moment :)

**karoshi = moarte subita prin suprasolicitare