RALUCA MIHĂILĂ

sa nu uiti sa iti fie dor de tine! chiar si cand nu iti e sau crezi ca nu iti e, sa iti fie ! sa iti amintesti ca o parte din noi e mereu in alta parte decat ne este corpul... asa ca nu este un nonsens sa iti fie dor de ceea ce vezi in fata ochilor sa iti fie dor de tine tot timpul!

de ce prindem atat de mult elan cand ne valideaza ceilalti, chiar daca noi cu noi nu suntem in pace? de ce multimea salveaza relevanta ? de ce ciuntim din noi, cei cu care trebuie sa traim o viata? mizam pe faptul ca vom putea da uitarii momentele de ratacire?   sunt dependentele adevarate probleme, sau ne este teama sa recunoastem ca suntem indragostiti de predispozitiile noastre ? acelea pe care nu le putem modifica ... cu care ne nastem si cu care e bine sa invatam sa convietuim.   nu cumva suferinta este o inadaptare ? la noi insine, respectiv la ceea ce ne inconjoara? daca vrei sa nu mai suferi si refuzi adaptarea, retrage-te! astfel devii imun si nu mai simti nimic. esti in mijlocul "degeaba"-ului.   sa nu uitam totusi ca        

Nu vorbiti decat daca ceea ce vreti sa spuneti are mai multa putere decat tacerea!   Confidentele sunt nocive ori de cate ori nu au ca scop simplificarea vietii celui ce le asculta. Japonezii spun ca transpunerea emotiilor in cuvinte se transforma in neadevaruri, pentru ca orice traire se schimba in clipa in care a fost rostita. Dragostea, spre exemplu: de ce sa impovaram ceea ce trebuie sa ramana nespus? Sentimentele au valoarea lor, nu pot fi impuse, si in nici un caz pretinse. Tristetea, mahnirea? Toate trec cu timpul, lasand loc unui echilibru. In fiecare clipa, tacerea aduce noi vesti.   Majoritatea relatiilor afective nu sunt altceva decat obisnuinte sau indatoriri de care nu avem curajul sa ne rupem. Orice atasament este un semn de neputinta; daca nu am mai avea nevoie de altii, nici nu ne-am mai dori sa ne apropiem de ei. Lord Byron sustinea ca in singuratate ne simtim mai putin singuri. Persoanele solitare sunt deseori o companie savuroasa. De ce? F...

De ce sa nu ne repliem in ceea ce inseamna respectul de sine si reputatia in fata celorlalti introducand o taxa pe deseurile noastre menajere? O taxa pe dimensiunea si greutatea lucrurilor pe care le cumparam pentru a ne dispensa apoi de ele zilnic. O taxa pe atentia noastra in aglomerare, consum si lepadare. Sa lasam sa fie acesta un pilon de care sa depinda imaginea noastra in fata celorlalti, si nu doar stilul si atitudinea cu care ne purtam avutia: haine, masini, bijuterii, coafuri. Cred ca am putea mari sansele de a nu risca sa iesim in lume parfumati bine, fara a trece de fapt prin exercitiul cumpatat al apei cu sapun. *cuvintele din titlu apartin lui Pierre Reverdy.

mai intai Ziua Internationala a Muncii, apoi Ziua Internationala a Femeii, Ziua Internationala a Copilului si Ziua Internationala a Dragostei si cam atat. acum Ziua Internationala a Poeziei, Ziua Internationala a Cartii, Ziua Internationala a Muzicii, Ziua Internationala a Pamantului, Ziua Internationala a Barbatului, Ziua Internationala a Fericirii, Ziua Internationala a Cafelei (?!), Ziua Internationala a Imbratisarilor, Ziua Internationala a Prieteniei, Ziua Internationala a Cancerului, Ziua Internationala a Tolerantei, Ziua Internationala a Radioului, Ziua Internationala a Justitiei Sociale, Ziua Internationala a Limbii materne, Ziua Internationala a Eliminarii discriminarii rasiale, Ziua Internationala a Sindromului Down, Ziua Internationala a Padurilor, Ziua Internationala a Apei, Ziua Internationala a Meteorologiei, Ziua Internationala a Drepturilor Omului, Ziua Internationala a Autismului, Ziua Internationala a Sportului, Ziua Internationala a Sanatatii, Ziua Internatio...

incerc sa imi dau seama daca imi place sau nu ceea ce se intampla in ultima vreme din punct de vedere artistic (si nu numai) noul val spune ca oricine se pricepe de la handmade la campanii media, de la headline-uri la muzica jazz, de la grafica la fotografie sau PR. cred ca se incearca trecerea de la 'puterea celor putini' la formarea unei 'clase medii' a societatii celor care se pricep sa faca lucruri - expertul care are cel putin 6-7 ani exersati in cutare lucru si la care apeleaza toti cei care au nevoie de serviciul cu pricina a fost inlocuit de multimea oamenilor care au facut si cutare lucru in ultimii 2 ani, pe langa alte activitati conexe.  este minunat ca piata nu mai depinde de cativa si ca acum are optiuni mai multe - chiar daca numarul mare de alternative creste gradul de nefericire al celui care trebuie sa aleaga, totusi existenta unei piete monopoliste si dinamice creeaza premisele sanatoase ale unei competitii ce in final avantajeaza clientul. ...

La fiecare pas apar noi si noi ... oportunitati, le spunem noi, ocazii de a schimba ceva in noi pentru a putea apoi schimba ceva in jurul nostru, momente de inflexiune intre cine suntem si cine ne dorim sa fim, clipe de ragaz asupra a ceea ce ne dorim cu adevarat, rupturi de ritm care ne dau impresia iesirii din "box" si perfectarii personale, ace de siguranta care ne garanteaza subtil ca nu vom ajunge sa ne plafonam, ochiuri de geam spart care ne arata perspective de lentila crapata asupra lumii. Da, aceste oportunitati apar pentru ca ele apar. Nu pentru ca noi le cream, nu pentru ca noi ni le dorim, ci pentru ca miscarea uman-browniana da nastere micilor bufeuri inspirational-menapouzale pe care noi le traducem literar si cu mare apromb, in momente de cotitura. Sunt doar momente. Alte momente decat cele in care pare sa nu se intample nimic de fapt. Este o falsa impresie ca unele momente sunt mai importante decat celelalte, si este o falsa impresie deja asumata intr-atat,...

desincronizarile pe care viata ni le aduce la mal ca pe niste sticle refuzate de mare si purtate de valuri pe nisip, ne opresc uneori din a ne trai prezenturile tu, pe al tau, eu, pe al meu ne procupa mult prea tare dorinta de a ne putea alinia planetele astfel incat sa ne putem potrivi vietile ... si pana sa ajungem acolo ne investim speranta in a ne dori ca celalalt sa ne astepte sa isi puna viata pe hold pana ce rotile dintate ale vietilor noastre isi regasesc drumul una spre cealalta, ajungand intr-un final sa danseze cu adevarat impreuna viata ne-a spus sincer ca nu o putem recupera, asa ca ne transmite onest ca se cere traita tot timpul pauzele nu isi au rostul pentru nimic in lume ... nici macar pentru roata zimtata care te-a ranit in incercarea de a te lua la dans nu a fost sa fie atunci ... de momente nepotrivite e plina ziua imposibilul este, ca si nefericirea, o optiune cred ca acele angrenaje care trebuie sa existe vor gasi resorturile pentru a aduce im...

E sunetul muzicii din capul meu dat foarte tare Intr-atat de tare incat nu aud linistea dintre noi Dintre mine cea de ieri si mine cea de azi Dintre soare si luna Dintre frunza si copac. E liniste peste toate si tot, chiar daca, bunaoara, comunicarea exista.

Imi plac infinit acei oameni din viata mea care stiu ca eu iubesc surprizele despre care aflu dinainte. Mi-e dor de voi si cand suntem impreuna, iubitii mei irisi pe care nu ii uit, chiar daca departarea de voi este mare

ne dorim necuprinsul pentru ca apoi sa ne intrebam de ce nu ajungem sa il incercuim cu bratele si incercam sa ne lungim mainile...crezand ca de fapt ne lipseste noua ceva si ca natura nu ne-a fericit cu cele necesare pentru a imposibiliza simplul

acum cateva zile m-am intors de la Stockholm cu mixed feelings inainte sa plec am fost incarcata de cunoscuti cu ideea ca orasul este unul trist, gri, deprimant si foarte scump. inca nu ajunsesem sa imi para rau pentru a fi ales aceasta destinatie, dar cu siguranta m-am intrebat daca asa o fi criteriile pentru care am ales Stockholm au fost 3: oferta la avion, destinatie nordica si un loc nou de vazut am ajuns seara tarziu intr-un aeroport micut, nearanjat si fara tinuta de destinatie occidentala apoi am ajuns si in oras: frigul de pe lume, umed si foarte multe chipuri si personalitati ciudate care frizau normalitatea si chiar mai mult decat atat, simulau autismul si nebunia in primele stadii de manifestare: cele in care inca te mai lasa sa umbli liber. cu toate astea, multa amabilitate in privirile si actiunile tuturor celor carora le ceream informatii  apoi am ajuns la gazda unde mi-am cumparat cazare...foarte misto loc, dar cu o singura rugaminte formulata ...

nu e greu sa fii fericit

te porti ca si cum nu ai exista ... ...in viata mea.

"Greseli" sau lucruri facute impotriva vointei noastre? Mai degraba cred in a doua varianta ....

Nimic nu este indecent atata timp cat nu exista public Radu F Costantinescu

Nu ai cum sa stii ce inseamna eliberarea daca nu ti-ai permis sa fii dependent sau captiv ... macar o data.

It’s a skill that’s just as important, but far less studied, than knowing how to start things off. We’re typically appalling at it. We mumble, we delay, we become strange, we hedge… And there’s one reason we make such a mess of it. It’s not that we’re inept or dumb or cruel. It’s that we’re trying to be kind . That is the origin of all our ineptness, stupidity and cruelty. We hesitate to be cold and try to be nice because we are sentimental. The essence of sentimentality is wanting to be liked, even by those you don’t like and can no longer be bothered with. It’s a narcissistic longing to continue to receive the emotion of love without wanting to pay for it. But kindness has no role whatsoever to play at the charred end of relationships. Being sweet and understanding merely prolongs the torture for the other person. If we are being so tender, is it really possible that we truly mean the dark things we are ostensibly saying? Could we be so loving and at the ...

Te iubesc fara sa stiu de ce... oare trebuie sa aflu?

vorbeam azi cu un extraterestru* mai uman decat multi pamanteni despre scopuri in viata ... eu am deschis subiectul atunci cand mi-a spus ca ii par un om foarte in control, care stie ce vrea. si am stat si m-am gandit in timp ce-mi spunea lucrurile astea ... asa o fi?  este si nu este asa in control absolut mi-a placut sa fiu pana acum cativa ani, dar odata cu intelegerea ineptiei pe care incercam sa o fac am constatat limitele teribile pe care le are un astfel de comportament asupra vietii unui om, prin natura lui condamnat aleatoriului si nimicniciei. cata aroganta si ineficienta sa iti inchipui ca ai acest prerogativ! apoi, desi am incercat (futil, desigur) sa ma eliberez de tentatia de a controla tot ce se intampla in jurul meu si care avea sau putea avea legatura cu mine (ce iluzie!) trebuie sa recunosc nu doar ca exercitiul a fost unul deosebit de util - pentru ca mi-a dat devreme in viata masura a ceea ce sunt - dar mai ales ca aceasta pornire complet anapo...

uneori ma gandesc la tine ca la 'the best thing i never had' dar imi trece repede. cam o data la fiecare vesnicie

Mi s-a intamplat recent sa imi ignor i n mod voit intuitia si sa decid sa merg pana la capat intr-o experienta. Am considerat ca trebuie sa am incredere in oamenii de care al saselea simt imi spunea sa ma feresc. Un om foarte apropiat mi-a spus 'Te-ai ambitionat sa crezi ca va fi bine'.  Da, exact asta am facut. Dar n u asta ar trebui sa fie p remisa de la c a re sa pornim cu totii? Ganditi-va cu m s-ar schimba lucrurile si lumea daca , extrapoland, toti am face asta ... pe mine m-a n aucit per spectiva si punerea in practica a puterii transf orma toare pe care ti-o ofera increder ea total a . Ma amuza cand lumea imi spune ca sunt naiva si chiar ma iau de usor-fraiera cand eu aleg sa cred ce aud de la ceilalti.  Cand de fapt ei decid ce spun si eu aleg sa ii cred pornind de la premisa ca ei stiu ce spun.  Ce rostesc ei este un mic angajament caruia nu am de ce sa ii tai eu aripile prin scepticism.  E datoria lor sa si-l calibreze conform cu ce...

daca am putea fi din nou cu totii, copii pentru o zi ... restul anului ar putea fi o consecinta a acesteia poza de pe pagina de Facebook a lui Liviu Matiescu

te simt atat de departe! da, departarea are ochi ... si ochii ca ochii, dar privirea! vede adanc in viitor tot ceea ce noua nu ne vine a crede in contextul prezentului si reconstituie trecuturi adanc intrupate in cine suntem azi ne transmite lucruri care transced realitatea gesturilor fizice si a sincronizarii alaturarilor trupurilor noastre, a gandurilor sau privirilor de care ne rezemam sperantele cele mai sincere da, departarea este haul care din cand in cand iti transmite fiori pe sira spinarii ... fiori pe care ii simti pana in creier si inapoi in calcaie intimidante distantele dintre noi ... pentru ca ridica semne de intrebare. dar nici pe departe la fel de intimidante ca apropierile ... care elimina orice dubiu. te simt atat de departe! ca si cum ai fi pasit in afara lumii noastre...si ai fi intrat intr-a ta, in care eu nu mai am loc ...   iti simt lipsa privirii ... ma fixeaza.

Stau la Romana la Coloane si astept o prietena. Vad in fata mea cum scaunele cu rotile stau "in drumul nostru" si ne enerveaza, ne ferim de ele... Cred ca daca scaunele pentru persoanele cu handicap ar fi construite astfel incat ochii lor sa fie la nivelul privirii noastre, am reconsidera multe lucruri. Iar legile fizicii (stabilitatea scaunului ar scadea odata cu cresterea inaltimii) nu poate fi un contraargument suficient de puternic incat sa rastoarne schimbarea masiva de mentalitate in directia unei lumi mai bune. Pentru ca da, am trai intr-o lume mai buna daca am elimina din judecata notiunile de "superioritate" si "inferioritate". Oricum, in genunchi avem cu totii aceeasi inaltime, lucru pe care il uitam ori de cate ori stam drepti in picioare si mai putin drept in gandire.

Orice figura geometrica incape intr-un punct de pe internet

ma cosi in fiecare dimineata pentru a avea incredere in lume si pentru a face lucruri frumoase, urmand a ma descoase apoi in fiecare seara de sensuri, idei, emotii si ganduri ... si ma desiri intr-atat incat nu mai am tinuta si nu mai pot sta nici pe umeras. Apoi in timpul noptii ma cosi la loc, pentru ca pana dimineata sa am in fata un nou orizont senin. imi stii deja toate pliurile, de unde trebuie sa mai ajustezi cusaturi, asa cum eu stiu cand te apropii si daca pentru a tine modelul, lasi sa treaca prin tine doua fire de ata ... te simt inca de la nivel de intentie si anticipez dupa fiecare operatie ce fel de nod vei alege sa legi. impactul cu tine pisca de fecare data, insa fara ac viata unui cojoc cred ca ar fi nu doar mai scurta, ci si mai dedata neglijentei in aparitie.

deseori ma regasesc in ipostaza de a vorbi cu diverse persoane pe teme diferite si brusc, sa ies din sfera acelui subiect si sa ma retrag in capul meu, in cautarea unui nou drum, conex cu primul. imi zboara gandurile dintr-un loc in altul intr-un mare fel! ceea ce pare o pauza de gandire pentru ceilalti, o cautare de replici inteligente, o ruptura in discurs este, de fapt, o crasa defocusare. sunt defocusata. si ma mentin cu intentie aici. pentru ca am observat ca iesirea din colivia unei idei pre-trasate da roade pe planul dezvoltarii interioare sigur, riscul de aparenta autista ramane trebuie doar cantarita balanta: univers personal vs. perceptia celorlalti

Este mai bine sa te rupi constient cand inca te doare sufletul decat sa astepti momentul in care sa realizezi ca esti de fapt plecat demult.... Este modul ideal de a pleca rememorand binele si plasandu-te in paradigma memoriei care selecteaza plusurile de pleava.  Produci decantarea inainte de vreme...si astfel conservi energii nemaipomenite. 

Ai senzatia ca nu ai putea locui altundeva decat unde locuiesti acum, ca nu poti trai fara cei cu care traiesti acum, ca nu ai putea vietui fara niste lucruri sau obiceiuri anume... ...pana poti. Descoperirea principiului sfarsitului in tot este magistral. Nu cred ca exista dependenta decat in masura in care ne-o propunem.