framantari de capitalism infantil

incerc sa imi dau seama daca imi place sau nu ceea ce se intampla in ultima vreme din punct de vedere artistic (si nu numai)
noul val spune ca oricine se pricepe de la handmade la campanii media, de la headline-uri la muzica jazz, de la grafica la fotografie sau PR.
cred ca se incearca trecerea de la 'puterea celor putini' la formarea unei 'clase medii' a societatii celor care se pricep sa faca lucruri - expertul care are cel putin 6-7 ani exersati in cutare lucru si la care apeleaza toti cei care au nevoie de serviciul cu pricina a fost inlocuit de multimea oamenilor care au facut si cutare lucru in ultimii 2 ani, pe langa alte activitati conexe. 
este minunat ca piata nu mai depinde de cativa si ca acum are optiuni mai multe - chiar daca numarul mare de alternative creste gradul de nefericire al celui care trebuie sa aleaga, totusi existenta unei piete monopoliste si dinamice creeaza premisele sanatoase ale unei competitii ce in final avantajeaza clientul.
cel putin in teorie
in practica lucrurile vad a se intampla altfel, si din pacate intr-un fel intristator
diviziunea muncii devine serviciu integrat si astfel, sub egida multipack-ului avem la un loc mai multe produse inferioare calitativ in locul unuia foarte bun.
ce pozeaza bine in aceasta realitate este ca in locul unui serviciu acum avem mai multe; cantitatea scapa urma calitatii.
cu alte cuvinte, desi ne-am astepta ca o competitivitate mai mare sa vina in avantajul utilizatorilor, in fapt ea il dezavantajeaza subtil in masura in care le ofera mai multe servicii la o calitate in scadere.
un singur exemplu: pot, la acest moment, sa apelez la sute de agentii de pe piata pentru productie publicitara.
acum 10 ani era greu spre imposibil sa gasesc atat de multe variante care sa imi produca un panou...acum, insa, gasesc in maxim 10 minute si printr-o simpla cautare pe google zeci de agentii de publicitate care sa faca asta.
dar ofera ele serviciul de care am nevoie la calitatea si pretul de acum zece ani? va spun eu: calitatea a scazut simtitor, in timp ce pretul a scazut infim.
sigur, imi gasesc (aparent) mult mai usor partenerul de discutie, dar nu stiu niciodata daca va livra lucrarea de care am cu adevarat nevoie
si pana ajung la cel care sigur stie ce are de facut ma costa timp, bani si nervi
acum 10 ani mergeam la fix si stiam o treaba
infuzia de nonprofesionalism se mai vede nu doar in calitatea serviciilor, ci si in titulaturi si fisele de post.
aruncati la intamplare un ochi pe site-urile de recrutari sa vedeti cum pentru senior account manager sau specialist marketing se cauta absolventi de facultate de Marketing.
nu intram aici in ecartul existent intre mediul academic si cel al vietii reale ... ci ramanem in sfera bunului simt care ne ofera suficient material de studiu: cum sa te numesti expert in primul tau loc de munca?!
ne este rusine de titulaturi sincere: asistent, secretara, sef birou.
functiile care nu contin 'manager', 'specialist' sau  'expert' sunt ca si cum n-ar fi, iar cele care nu au cel putin 3 cuvinte par neatractive.
inflatie de inflatie.
iar daca nu sunt in engleza sunt old school si unprofessional..
sa ne intelegem: azi am vorbit cu un Investment development and research analyst care de fapt era operator call center.
uneori ma mir ca ne mai pastram numele proprii pe cartile de vizita ... dar probabil ca facem asta ca sa nu le incurcam intre noi sau si mai si, sa nu uitam ca le avem si ca in spatele functiei suntem noi, oamenii.
iar in privinta fiselor de post, daca nu sunt de minim o pagina, simti ca te duci degeaba la birou
revenind: la ce ma ajuta ca am 10.000 art directori din care pot alege daca doar 1% din ei livreaza in brief? din contra, ma costa mai mult sa fac incercari pana ajung la cel care chiar stie.
la ce ma ajuta ca operatorul relatii clienti de la banca, in timp ce imi preia cererea de schimbare de PIN, incearca sa imi vanda 4 produse pe care ar trebui sa mi le prezinte in mod profesionist un expert in vanzari al bancii (pensie privata, cont de credit, asigurare de viata si asigurare de boala)? din contra, ma irita ca in numele eficientei timpului folosit, incearca sa imi bage pe gat ceva, nu sa imi customizeze produsul pe nevoile mele
'haideti, ce este 1 leu pe zi?' am auzit azi de la o casierita dupa ce ii lansasem trei refuzuri voalate.
sa explic multele lucruri nelalocul lor in aceasta abordare?
1. banca lasa in sluja unui neprofesionist o munca de vanzari
2. punctul 1 se intampla fara un training bun in prealabil
3. serviciul de interes pentru mine (o plata) dureaza mai mult decat ar trebui pentru ca mi se prezinta servicii care nu ma intereseaza
4. prezentarea ofertei necerute se face generic, fara a se afla daca si de ce am eu nevoie
5. insistenta facuta in mod primitiv ma pune pe fuga
6. milogeala nu face decat sa ma provoace sa reclam serviciul si sa imi doresc sa aleg alt partener bancar
7. formularea imi arata desconsiderarea pe care mi-o arata banca pentru banii mei. Cum as putea sa am incredere ca mi-i poate gestiona bine?
8. se incalca grosolan principiul ospitalitatii fata de client: in loc sa ma faca sa ma simt bine primita, ma face nerbdatoare sa plec si eventual sa gasesc modalitati pentru a evita sa revin

azi multi dintre noi facem de toate si de fapt nimic specific
suntem defocusati pentru ca nu se cauta concentrare ... ci gandire laterala.
si ne place asta, simtim ca devenim interdisciplinari si ca cerul e limita
si exista o parte pozitiva abolut miraculoasa: este incurajata punerea la lucru a curiozitatii: si ce daca nu te pricepi? macar incerci si tu si vezi daca iese ceva.
unii au ramas perplexi la cat de mult succes au din ceva ce nu credeau ca vor face vreodata
insa partea celor care incearca noul cu degetul nu se imbina corect cu partea celor care se bazeaza pe faptul ca cei care spun ca fac, chiar fac bine.
nimeni nu se prezinta in mediul profesional ca 'expert de ocazie'.

oricum, este minunat sa te testezi si sa afli ce si cum (atata vreme cat nu impactezi negativ oamenii cu care lucrezi) dar multi dintre noi, daca luam prea in serios acest proces de cautare, cand ne uitam in oglinda cu sinceritate si eliminam holistica cea de toate zilele, ajungem sa ne intrebam "tu pentru ce te-ai plati sa faci?"
o astfel de  intrebare nu si-o va adresa niciodata un pasionat dedicat doar muncii care il implineste si la care a invatat sa se priceapa si sa livreze fara cusur

Comments