viata nu se pune pe pauza

desincronizarile pe care viata ni le aduce la mal ca pe niste sticle refuzate de mare si purtate de valuri pe nisip, ne opresc uneori din a ne trai prezenturile

tu, pe al tau, eu, pe al meu

ne procupa mult prea tare dorinta de a ne putea alinia planetele astfel incat sa ne putem potrivi vietile ... si pana sa ajungem acolo ne investim speranta in a ne dori ca celalalt sa ne astepte

sa isi puna viata pe hold pana ce rotile dintate ale vietilor noastre isi regasesc drumul una spre cealalta, ajungand intr-un final sa danseze cu adevarat impreuna

viata ne-a spus sincer ca nu o putem recupera, asa ca ne transmite onest ca se cere traita tot timpul

pauzele nu isi au rostul pentru nimic in lume ... nici macar pentru roata zimtata care te-a ranit in incercarea de a te lua la dans

nu a fost sa fie atunci ... de momente nepotrivite e plina ziua

imposibilul este, ca si nefericirea, o optiune

cred ca acele angrenaje care trebuie sa existe vor gasi resorturile pentru a aduce impreuna rotile care trebuie sa convietuiasca

si la momentul revederii, ambele isi vor multumi pentru a nu se fi oprit din trait

ne datoram noua insine sa ne facem noi si noi experiente cu fiecare zi in care rasare soarele

cu atat mai mult reusind sa simtim, traim, facem, gandim mai mult cu si pentru persoanele cu care ne insotim in acest scurt periplu lumesc

cu toate acestea, nu pot sa nu ma gandesc ca aceasta secunda ... chiar aceasta secunda cand eu scriu si tu nu respiri langa mine ar fi putut reprezenta un moment din timpul nostru impreuna.