Reinterpretare

La fiecare pas apar noi si noi ... oportunitati, le spunem noi, ocazii de a schimba ceva in noi pentru a putea apoi schimba ceva in jurul nostru, momente de inflexiune intre cine suntem si cine ne dorim sa fim, clipe de ragaz asupra a ceea ce ne dorim cu adevarat, rupturi de ritm care ne dau impresia iesirii din "box" si perfectarii personale, ace de siguranta care ne garanteaza subtil ca nu vom ajunge sa ne plafonam, ochiuri de geam spart care ne arata perspective de lentila crapata asupra lumii.

Da, aceste oportunitati apar pentru ca ele apar. Nu pentru ca noi le cream, nu pentru ca noi ni le dorim, ci pentru ca miscarea uman-browniana da nastere micilor bufeuri inspirational-menapouzale pe care noi le traducem literar si cu mare apromb, in momente de cotitura.
Sunt doar momente. Alte momente decat cele in care pare sa nu se intample nimic de fapt.
Este o falsa impresie ca unele momente sunt mai importante decat celelalte, si este o falsa impresie deja asumata intr-atat, incat am ajuns sa consideram ca fiecare clipa este un moment de rascruce doar pentru ca suntem inzestrati cu iluzia de a putea alege. Asa ca daca ipoteza liberului arbitru sta in picioare, concluzia este una indeosebi facila: suntem rezultatul alegerilor noastre.
Nasol. Pentru unii. Intrucat asumarea unor lucruri devine, din aceasta perspectiva, greoaie si deloc onoranta. Asa ca revenim la varianta cealalta, in care momentele sunt oportunitati si clipa prezenta este singura care conteaza.

Facem slalom printre concepte, printre oameni si printre propriile emotii ... Si din prea multa epuizare dupa triathlonul prin viata noastra cea de toate zilele, inevitabil ajungem sa delegam in univers niste lucruri pe care nu le mai putem duce in spate.

Este teribil de obositor sa iei oportunitatile in serios si sa indesi in ele filosofiile abracadabrante despre care citesti pe blogurile psihanalitice.
Aceste mici momente se sorb precum un espresso: incet, cu concentrare la mireasma, la impactul cu papilele gustative, cu savurarea momentului de dupa asezarea aromei in cerul gurii, si la intrarea treptata a energiei in corp.
Si atat.