esti acul cojocului care sunt

ma cosi in fiecare dimineata pentru a avea incredere in lume si pentru a face lucruri frumoase, urmand a ma descoase apoi in fiecare seara de sensuri, idei, emotii si ganduri ... si ma desiri intr-atat incat nu mai am tinuta si nu mai pot sta nici pe umeras. Apoi in timpul noptii ma cosi la loc, pentru ca pana dimineata sa am in fata un nou orizont senin.

imi stii deja toate pliurile, de unde trebuie sa mai ajustezi cusaturi, asa cum eu stiu cand te apropii si daca pentru a tine modelul, lasi sa treaca prin tine doua fire de ata ... te simt inca de la nivel de intentie si anticipez dupa fiecare operatie ce fel de nod vei alege sa legi.

impactul cu tine pisca de fecare data, insa fara ac viata unui cojoc cred ca ar fi nu doar mai scurta, ci si mai dedata neglijentei in aparitie.