iluzia autismului

deseori ma regasesc in ipostaza de a vorbi cu diverse persoane pe teme diferite si brusc, sa ies din sfera acelui subiect si sa ma retrag in capul meu, in cautarea unui nou drum, conex cu primul.
imi zboara gandurile dintr-un loc in altul intr-un mare fel!

ceea ce pare o pauza de gandire pentru ceilalti, o cautare de replici inteligente, o ruptura in discurs este, de fapt, o crasa defocusare.
sunt defocusata.
si ma mentin cu intentie aici.
pentru ca am observat ca iesirea din colivia unei idei pre-trasate da roade pe planul dezvoltarii interioare

sigur, riscul de aparenta autista ramane
trebuie doar cantarita balanta: univers personal vs. perceptia celorlalti