discutie cu tine

vorbeam azi cu un extraterestru* mai uman decat multi pamanteni despre scopuri in viata ... eu am deschis subiectul atunci cand mi-a spus ca ii par un om foarte in control, care stie ce vrea.

si am stat si m-am gandit in timp ce-mi spunea lucrurile astea ... asa o fi? 

este si nu este asa

in control absolut mi-a placut sa fiu pana acum cativa ani, dar odata cu intelegerea ineptiei pe care incercam sa o fac am constatat limitele teribile pe care le are un astfel de comportament asupra vietii unui om, prin natura lui condamnat aleatoriului si nimicniciei.

cata aroganta si ineficienta sa iti inchipui ca ai acest prerogativ!

apoi, desi am incercat (futil, desigur) sa ma eliberez de tentatia de a controla tot ce se intampla in jurul meu si care avea sau putea avea legatura cu mine (ce iluzie!) trebuie sa recunosc nu doar ca exercitiul a fost unul deosebit de util - pentru ca mi-a dat devreme in viata masura a ceea ce sunt - dar mai ales ca aceasta pornire complet anapoda nu este in noi, ci ne este inoculata la fiecare pas de colegi de mediul profesional, familie, new media, cartile de tip 'cum sa' si alte non-surse de stres care ne-au anesteziat liberul arbitru ... acela timid care exista din momenul in care incepem sa fim noi.

cum s-ar spune galceava cu da sau nu control a durat ceva pentru mine... 

unii traduc acest control in planuri de a fi fericit cu ajutorul a trei copii, a unei case pe malul marii, si a unui iaht cu care sa se plimbe prin lume.

pentru mine periplul a ajuns in punctul in care cred in ceea ce merge alaturi de mine azi: fii omul pe care iti doresti sa il intalnesti!

nu te mai lupta cu toate care ti se intampla ... lasa-le sa vina, pentru ca oricum vor pleca.
pune valoare, nu ramane la a reactiona...
cand viata iti spune ceva, da-i un raspuns, nu o replica!

cred ca la nivelul acesta cu totii putem intotdeauna sa alegem, deci si sa fim oarecum in control.
in rest, amagiri care ne vor ajunge din urma negresit....chiar daca avem sau nu rabdarea pentru asta :).

asadar, scopul meu maret in viata nu merge mai departe de cele de mai sus si de suma scopurilor mici care ma construiesc de la o zi la alta
cel putin nu in acest moment, cand nu gasesc oportun sa devin mai practica, mai specifica, mai tributara investirii intregii mele energii intr-un drum lung predefinit mental.

*cititi in continuare, sunt coerenta...fiecare crede in ce vrea...iar mie unicornii mi s-au parut mereu plicticosi