Stockholm

acum cateva zile m-am intors de la Stockholm

cu mixed feelings

inainte sa plec am fost incarcata de cunoscuti cu ideea ca orasul este unul trist, gri, deprimant si foarte scump.

inca nu ajunsesem sa imi para rau pentru a fi ales aceasta destinatie, dar cu siguranta m-am intrebat daca asa o fi

criteriile pentru care am ales Stockholm au fost 3: oferta la avion, destinatie nordica si un loc nou de vazut

am ajuns seara tarziu intr-un aeroport micut, nearanjat si fara tinuta de destinatie occidentala

apoi am ajuns si in oras: frigul de pe lume, umed si foarte multe chipuri si personalitati ciudate care frizau normalitatea si chiar mai mult decat atat, simulau autismul si nebunia in primele stadii de manifestare: cele in care inca te mai lasa sa umbli liber.

cu toate astea, multa amabilitate in privirile si actiunile tuturor celor carora le ceream informatii 

apoi am ajuns la gazda unde mi-am cumparat cazare...foarte misto loc, dar cu o singura rugaminte formulata insistent inaintea sederii: din cauza cladirii cu pereti foarte subtiri, totul trebuia sa se intample muteste (spalat la baie, facut mancare, inchis usi, mers cu papuci de casa, aprins lumina). 

Dubios, as spune, in conditiile in care locul de unde vin eu este unul in care libertatile unuia trec de granitele libertatilor celuilalt fara prea multa jena

mi-am spus "poate asta inseamna civilizatie" si mi-am adus aminte de vorbele lui Charlie Chaplin care spunea "Linistea este un dar pe care putini il stiu pretui. Poate pentru ca ea nu poate fi cumparata. Cei bogati cumpara zgomote..."

m-am culcat si incepand cu a doua zi dimineata am inceput explorarea orasului

nimic cu adevarat deosebit pana am intrat in primul muzeu, in afara de un frig naprasnic.

si de la Fotografiska pana la Skanska, Drottingham Palace, Tom Tits Experiment, Sprits Museum, Vasa si multe altele am simtit ca am pasit cu adevarat in alta lume, cea a inteligentei practice.

pana nu demult muzeul de referinta pentru mine in termeni de strategie, promovare, comunicare era Holocaust Museum din Washington vazut acum foarte multi ani. 

ei bine, Stockholm-ul a atins si pe alocuri, depasit acest etalon

de ce? pentru ca in incinte foarte bine proportionate din punct de vedere spatialitate, lumini si exponate am dat de holistica care imbina perfect creativitatea, spiritul ludic, elementul practic, genialitatea, cultura generala pusa in context, alaturi de ceea ce trona asupra tuturor: responsabilitatea pentru lucrul bine facut.
si totul sub auspiciul simplitatii. nimic nu era complicat sau contraintuitiv.

m-am incarcat puternic si probabil iremediabil de la lumina prelinsa din bunul gust si inventivitatea unor oameni care simt ca trebuie sa lase ceva in urma si care fac totul cu simt de raspundere.

minunat periplu cultural si educational.

mutenia de acasa, relativa liniste de pe strazi (este una din cele mai linistite metropole in care am fost), aerul curat, natura salbatica si simtul nativ al design-ului sunt ingredientele care te pot determina la singuratate. 

este un oras minunat in care sa fii singur ... nu esti obligat sa interactionezi cu nimeni daca nu alegi asta. 

toate platile se fac prin card, majoritatea usilor se deschid automat prin senzori, discretea este la indemana oricui nu doreste sa fie excentric. 

oameni extrem de amabili si agreabili

inspirational

natura salbatica, impunatoare si usor de speriat pe alocuri prin rigoarea cu care te induce in eroare prin iracibilitate si labilitate iti transmite ca nu te poti baza pe nimic

asa ca te determina subtil sa te bazezi pe tine!

am stat sa analizez putin spiritul suedez ... mimici, atitudine, minte. 

am concluzionat ca sunt oamenii care au inteles ca 

- la trecut te gandesti doar cu respect pentru cine ai ajuns acum

- vorbesti frumos despre tine, indiferent de unde te-a (a)dus viata; nimic nu este vesnic.

- pentru a avansa trebuie sa fii focusat

- pentru a avansa rapid trebuie sa iti vezi de treaba ta, fara a fi preocupat de activitatea vecinilor

- ideile sunt rodul mintii care simte, asa incat au nevoie de spatiile care sa le gazduiasa punandu-le in valoare

- vremea este schimbatoare, lucru de neschimbat asa ca nu merita a i se acorda prea multa importanta, ca oricarui alt lucru care pozeaza in batalii ce nu merita purtate

- asumarea si responsabilizarea nasc progres

- progresul este de dorit pentru ca a merge inapoi este cel mai usor si nasterea, desi fireasca, nu este un lucru usor incurajat de natura

- the sky is not the limit - limitele noastre chiar sunt piedici asa ca trebuie gasite alternative pentru a le depasi. nu se bate de doua ori la aceeasi usa.
- culorile isi au sensul doar daca albul si negrul nu populeaza suficient incolorul

- orice infaptuiesti trebuie sa fie de calitate si produs din elemente de calitate

- amabilitatea este un gest care nu costa si cu toate acestea ramane de nepretuit si pentru cel care o primeste, cat mai ales pentru cel care o primeste

- bucura-te

- nu lasa nimic aparent inutil, nefolosit; pune totul la treaba si fiecare element isi va gasi sensul prin apartenenta la un context care creeaza.

am vazut un iz de deprimare in ochii lor, dar numai in linia solitudinii care in mod cert ii caracterizeaza din punct de vedere rational

desi familisti si iubitori de animale, desi oameni de lume si cu chef de viata, predispozitia la viciu, dependenta, decadere morala ramane la vedere.

si-o tin in frau, insa, pana nu si-o mai tin

totul este firesc 

nimic fortat

pana si actul suprem al sinuciderii pentru care si-au  castigat renumele, cred eu, este facut firesc. 

unii din ei este posibil sa se fi intrebat care este scopul vietii, sa fi aflat si totusi sa nu fi fost suficient. sa fie asta o drama? nu una pe care sa si-o asume si ... gata.

desi pare simplu de inteles la o prima privire, mi se pare o societate complexa

ma intorc din cand in cand cu gandul la ei

ca niciodata dupa calatoriile mele prin lume, introspectiile mele post-vacanta se refera la oameni mult mai mult decat la locurile vazute