nonsens ateist

- tu crezi in ceva?
- da
- in ce?
- in orice exista pe lumea asta.
- cum vine asta?
- pai vine ca nu cred in vise marete sau entitati din afara noastra. Nu cred in Sursa, Allah, Dumnezeu si alte cele. Cred in ce vad, in ce simt, in ce gust, in ce miros, in ce aud.
- crezi in simturi?
- cred in simturi.
- si atat? la asta se rezuma credinta ta?
- asta incununeaza credinta mea. Ea se reduce la a vedea nelimitari in noi si in concret, nu in inexistente convenabile.
- de ce crezi ca Dumnezeu e convenabil?
- pentru ca a crede ca el aranjeaza lucrurile in lumea asta e o atitudine de delegare convenabila. A crede ca daca pui mana pe foc, te arzi, e o concretete. A sti ca daca vorbesti urat, atunci ajungi sa ranesti oameni, e un fapt. A intelege ca daca muncesti, ai sanse mai mari de reusita, e palpabil.
- si iti ajunge sensul dat de astfel de lucruri simple?
- nu numai ca imi ajunge, dar cred ca in astfel de simplitati sta lipsa de limite
- cum asa?
- pentru ca suntem intr-atat de nesatui, incat nici noi insine nu ne ajungem. Avem nevoie de ajutoare exterioare pentru a ne iluziona ca ajungem sa intelegem ce este lumea. Si atata vreme cat tinta noastra merge in directia gresita, adevarul ramane neatins, deci isi dilata limitele cu fiecare om care are nevoie de ceva mai presus de el.
- dar nu cumva aceste cauzalitati sunt rezultatul unei astfel de Surse? nu cumva cineva, ceva, a aranjat lucrurile astfel incat concreteturile de care vorbesti sa aiba loc in forma pe care o vedem?
- da, e comvenabil sa credem asta.
- dincolo de convenabil, nu crezi ca e si plauzibil?
- nu.
- ce argument ai impotriva unei forte supraomenesti?
- ce argument ai tu, pentru?