drumuri de tara

ca orice om care vrea sa se inteleaga pe sine in cel putin aceeasi masura in care se raporteaza la inconjuratatile sale, m-am intrebat ce ii face pe oamenii care se iubesc sa se indeparteze unul de altul.
o astfel de expunere ar fi lunga, discutabila si desigur, cu drept de apel din partea oricui a facut cel mai mic gest autentic de dragoste.

stiti acele drumuri pe care, daca nu merge nimeni suficient de mult timp, ajung sa fie napadite de buruieni pana la nivelul la care ai putea crede ca, de fapt, nu a fost niciodata nimic acolo?
omul sfinteste locul si amana entropia.

constiinta de sine si acceptarea iubirii in forma in care ti se reveleaza ea (nu in cea in care ti-ai dori sa o preschimbi) fac culoar si previn ofilirea sufletelor.