de fapt e altfel

intr-unul din talk-urile lui Simon Sinek s-a amintit si apoi explicat o chestiune care la inceput mi s-a parut foarte ciudata pentru ca apoi sa capete tot sensul.

era vorba despre curaj si despre cum el este determinat de fapt de exterior, de stimuli din afara noastra si nicidecum nu e de gasit dupa trei luni de ashram si meditatie.
cu alte cuvinte, curaj au cei care simt incredere in mediul din jurul lor, se simt incurajati de oamenii apropiati, de familie, de prieteni, de colegi de munca.

curajul de a face "the right thing" este determinat de valul de incredere pe care il resimti din afara ta.
apoi odata ce ti se activeaza si il pui la lucru, ajungi sa devii un catalizator pentru alti oameni al caror stimul esti prin capitalul de incredere pe care il oferi la randul tau.
acest pas, la randul lui, continua sa inspire prin exemplu.

pe un fond de incredere poti explora mai mult, poti incerca lucruri noi, iti poti permite sa gresesti fara a considera asta un capat de lume, te poti dezvolta mai mult ca om pentru ca indiferent de ce s-ar intampla, stii ca cei care te incurajeaza vor fi acolo cand vei fi jos.

gandindu-ma cu mult mai serios la motivele pentru care am facut sau nu anumite lucruri de-a lungul timpului, teoria mi s-a parut foarte adevarata.

cat de usor ne putem condamna la greseala doar din cauza vecinatatilor nepotrivite!