RALUCA MIHĂILĂ

"Greseli" sau lucruri facute impotriva vointei noastre? Mai degraba cred in a doua varianta ....

Nimic nu este indecent atata timp cat nu exista public Radu F Costantinescu

Nu ai cum sa stii ce inseamna eliberarea daca nu ti-ai permis sa fii dependent sau captiv ... macar o data.

It’s a skill that’s just as important, but far less studied, than knowing how to start things off. We’re typically appalling at it. We mumble, we delay, we become strange, we hedge… And there’s one reason we make such a mess of it. It’s not that we’re inept or dumb or cruel. It’s that we’re trying to be kind . That is the origin of all our ineptness, stupidity and cruelty. We hesitate to be cold and try to be nice because we are sentimental. The essence of sentimentality is wanting to be liked, even by those you don’t like and can no longer be bothered with. It’s a narcissistic longing to continue to receive the emotion of love without wanting to pay for it. But kindness has no role whatsoever to play at the charred end of relationships. Being sweet and understanding merely prolongs the torture for the other person. If we are being so tender, is it really possible that we truly mean the dark things we are ostensibly saying? Could we be so loving and at the ...

Te iubesc fara sa stiu de ce... oare trebuie sa aflu?

vorbeam azi cu un extraterestru* mai uman decat multi pamanteni despre scopuri in viata ... eu am deschis subiectul atunci cand mi-a spus ca ii par un om foarte in control, care stie ce vrea. si am stat si m-am gandit in timp ce-mi spunea lucrurile astea ... asa o fi?  este si nu este asa in control absolut mi-a placut sa fiu pana acum cativa ani, dar odata cu intelegerea ineptiei pe care incercam sa o fac am constatat limitele teribile pe care le are un astfel de comportament asupra vietii unui om, prin natura lui condamnat aleatoriului si nimicniciei. cata aroganta si ineficienta sa iti inchipui ca ai acest prerogativ! apoi, desi am incercat (futil, desigur) sa ma eliberez de tentatia de a controla tot ce se intampla in jurul meu si care avea sau putea avea legatura cu mine (ce iluzie!) trebuie sa recunosc nu doar ca exercitiul a fost unul deosebit de util - pentru ca mi-a dat devreme in viata masura a ceea ce sunt - dar mai ales ca aceasta pornire complet anapo...

uneori ma gandesc la tine ca la 'the best thing i never had' dar imi trece repede. cam o data la fiecare vesnicie

Mi s-a intamplat recent sa imi ignor i n mod voit intuitia si sa decid sa merg pana la capat intr-o experienta. Am considerat ca trebuie sa am incredere in oamenii de care al saselea simt imi spunea sa ma feresc. Un om foarte apropiat mi-a spus 'Te-ai ambitionat sa crezi ca va fi bine'.  Da, exact asta am facut. Dar n u asta ar trebui sa fie p remisa de la c a re sa pornim cu totii? Ganditi-va cu m s-ar schimba lucrurile si lumea daca , extrapoland, toti am face asta ... pe mine m-a n aucit per spectiva si punerea in practica a puterii transf orma toare pe care ti-o ofera increder ea total a . Ma amuza cand lumea imi spune ca sunt naiva si chiar ma iau de usor-fraiera cand eu aleg sa cred ce aud de la ceilalti.  Cand de fapt ei decid ce spun si eu aleg sa ii cred pornind de la premisa ca ei stiu ce spun.  Ce rostesc ei este un mic angajament caruia nu am de ce sa ii tai eu aripile prin scepticism.  E datoria lor sa si-l calibreze conform cu ce...

daca am putea fi din nou cu totii, copii pentru o zi ... restul anului ar putea fi o consecinta a acesteia poza de pe pagina de Facebook a lui Liviu Matiescu

te simt atat de departe! da, departarea are ochi ... si ochii ca ochii, dar privirea! vede adanc in viitor tot ceea ce noua nu ne vine a crede in contextul prezentului si reconstituie trecuturi adanc intrupate in cine suntem azi ne transmite lucruri care transced realitatea gesturilor fizice si a sincronizarii alaturarilor trupurilor noastre, a gandurilor sau privirilor de care ne rezemam sperantele cele mai sincere da, departarea este haul care din cand in cand iti transmite fiori pe sira spinarii ... fiori pe care ii simti pana in creier si inapoi in calcaie intimidante distantele dintre noi ... pentru ca ridica semne de intrebare. dar nici pe departe la fel de intimidante ca apropierile ... care elimina orice dubiu. te simt atat de departe! ca si cum ai fi pasit in afara lumii noastre...si ai fi intrat intr-a ta, in care eu nu mai am loc ...   iti simt lipsa privirii ... ma fixeaza.

Stau la Romana la Coloane si astept o prietena. Vad in fata mea cum scaunele cu rotile stau "in drumul nostru" si ne enerveaza, ne ferim de ele... Cred ca daca scaunele pentru persoanele cu handicap ar fi construite astfel incat ochii lor sa fie la nivelul privirii noastre, am reconsidera multe lucruri. Iar legile fizicii (stabilitatea scaunului ar scadea odata cu cresterea inaltimii) nu poate fi un contraargument suficient de puternic incat sa rastoarne schimbarea masiva de mentalitate in directia unei lumi mai bune. Pentru ca da, am trai intr-o lume mai buna daca am elimina din judecata notiunile de "superioritate" si "inferioritate". Oricum, in genunchi avem cu totii aceeasi inaltime, lucru pe care il uitam ori de cate ori stam drepti in picioare si mai putin drept in gandire.

Orice figura geometrica incape intr-un punct de pe internet

ma cosi in fiecare dimineata pentru a avea incredere in lume si pentru a face lucruri frumoase, urmand a ma descoase apoi in fiecare seara de sensuri, idei, emotii si ganduri ... si ma desiri intr-atat incat nu mai am tinuta si nu mai pot sta nici pe umeras. Apoi in timpul noptii ma cosi la loc, pentru ca pana dimineata sa am in fata un nou orizont senin. imi stii deja toate pliurile, de unde trebuie sa mai ajustezi cusaturi, asa cum eu stiu cand te apropii si daca pentru a tine modelul, lasi sa treaca prin tine doua fire de ata ... te simt inca de la nivel de intentie si anticipez dupa fiecare operatie ce fel de nod vei alege sa legi. impactul cu tine pisca de fecare data, insa fara ac viata unui cojoc cred ca ar fi nu doar mai scurta, ci si mai dedata neglijentei in aparitie.

deseori ma regasesc in ipostaza de a vorbi cu diverse persoane pe teme diferite si brusc, sa ies din sfera acelui subiect si sa ma retrag in capul meu, in cautarea unui nou drum, conex cu primul. imi zboara gandurile dintr-un loc in altul intr-un mare fel! ceea ce pare o pauza de gandire pentru ceilalti, o cautare de replici inteligente, o ruptura in discurs este, de fapt, o crasa defocusare. sunt defocusata. si ma mentin cu intentie aici. pentru ca am observat ca iesirea din colivia unei idei pre-trasate da roade pe planul dezvoltarii interioare sigur, riscul de aparenta autista ramane trebuie doar cantarita balanta: univers personal vs. perceptia celorlalti

Este mai bine sa te rupi constient cand inca te doare sufletul decat sa astepti momentul in care sa realizezi ca esti de fapt plecat demult.... Este modul ideal de a pleca rememorand binele si plasandu-te in paradigma memoriei care selecteaza plusurile de pleava.  Produci decantarea inainte de vreme...si astfel conservi energii nemaipomenite. 

Ai senzatia ca nu ai putea locui altundeva decat unde locuiesti acum, ca nu poti trai fara cei cu care traiesti acum, ca nu ai putea vietui fara niste lucruri sau obiceiuri anume... ...pana poti. Descoperirea principiului sfarsitului in tot este magistral. Nu cred ca exista dependenta decat in masura in care ne-o propunem.

de fapt nu am ajuns la a te iubi asa cum sustin sau cum imi place sa cred pentru ca iubirea adevarata apare abia in momentul in care nu mai astepti nimic in schimb ori eu astept ... nu ma bazez pe asta, dar astept sa apari

este naucitor cat de acut poti incepe sa simti singuratatea doar pentru ca la un moment dat ai intalnit pe contrasens pe cineva  as numi asta "reflectia oglindirii in constiinta celuilalt" cineva caruia, pe vremea cand nu stiai de existenta sa, nu iti trecea prin cap ca ii poti oferi atata putere asupra-ti si aceasta, doar pentru ca simti ca stie sa o foloseasca si doar pentru ca stii ca tu te vei afunda cu aplomb in dulcele miraj al excesului

oare daca nu am avea impotriva cui sa ne revoltam sau o oglinda in care sa delegam ceea ce refuzam realitatii de dincoace de sticla, oare daca nu am avea cui ne opune si daca nu ar fi lucruri care sa ne displaca si care sa ne determine sa ne sustinem frumosul in care credem ... nu cumva le-am inventa? si oare ceea ce acum ne apare ca fiind rau, nu a fost primordial un bine insuportabil, nevoit sa se transforme pentru a se face remarcat ... prin opusul lui? ar suna bine ca si consolare, nu?

Nu stiu pana cand vom dura.... Imi aduc aminte de perioada in care fumam...si in care stiam cat de rau imi facea aceasta placere, dar si cat de bine ma facea sa ma simt. Imi doream sa ma las, dar nu eram pregatita sa si vreau...simteam ca va veni momentul in care imi voi dori intr-atat incat sa imi propun si apoi sa se intample. Si exact asa a fost. O zi oarecare mi-a scurtcircuitat relatia cu foitele de tutun. Cu sau fara un declic declasator, totul are un final. Asa ca nu stiu pana cand vom dura noi ... simt ca nu vom avea trainicia apropierii fizice, insa mai simt si ca, desi cunosc "nu"-urile, vad mult mai clar matricea "da"-urilor care ne tin apropiati.  Mai avem de dat lucruri universului ... si unul altuia. Mai dureaza putin pana sa vreau ceea ce imi doresc.

Sunt nefericita ... azi, acum. Asum o stare spunand asta. Ma inteleg si ma pun pe masa disecarilor cu sange rece. Nefericirea este o alegere. Si in mod clar am ales constient sa ajung aici. Stiam exact spre ce ma indrept, si totusi am sperat ca ma pot supraincarca intr-atat incat sa fiu eu insami o contrapondere in fata unor forte infinit mai mari decat mine. Marinimia naturii mi-a batut intr-o seara la usa si mi-a spus sa am grija sa nu ma pierd in incercarea de a-mi testa limitele pentru ca asa scrie in cartile de duzina de dezvoltare personala. Mania retelelor sociale si a extraselor de 'fericire' din vietile altora m-au facut sa aleg sa nu mai aleg ajungand acum sa nu mai pot sa o fac ... stau in fata a mai multe optiuni si aproape ca as vrea sa le fac pe toate, gasesc argumente pro pentru fiecare din ele. Teama a ceea ce as putea rata* atunci cand optez ma opreste din a-mi mai dori sa o fac si cel mai grav, de a intelege de ce e crucial sa fac asta: pent...

succesul este o incercare-accident este o bresa intr-un lant de nereusite este motivul pentru care esecurile trebuie laudate, pentru ca inseamna perseverenta si incercari neabandonate este dovada erorii inversate ridicate la rang de deziderat

cu o logica potrivita motivarii deciziilor noastre emotionale, suntem in stare sa ne surprindem prin ceea ce putem face cei mai expusi sunt aceia dintre noi care isi pot construi o argumentatie din orice.

nu imi place sa aspir si sa sterg praful. deloc! in ceea ce priveste ideea de a-mi lua o menajera care sa-mi tina curat este in afara intereselor mele din doua motive princip(i)ale: - cred ca este de bun simt sa adun singura dupa mine - prefer sa imi folosesc banii in scopuri mai bune  Cand, insa, ma voi plictisi de aceste argumente voi gasi unele si mai potrivite pentru a motiva schimbarea de macaz. Doar cateva exemple: - daca a face curat iti schimba in sens negativ zen-ul, externalizeaza serviciul, iti faci un bine mental! - daca iti permiti financiar si suma nu este mare, merita investitia in ideea ca in timpul in care ai face curat ai putea sa te dedici unei activitati care iti place - trust issues cu menajera? nu e bine, lucrurile de valoare sunt in capul tau, nu in dulapuri.   - incurajez un loc de munca si ajut o persoana care nu isi gaseste alta sursa de venit dar pentru ca nu sunt inca acolo si cele doua argumente din prezent inca imi...

Daca iti e dor, sa nu inchizi ochii! Iti va fi si mai dor...

Nu vreau sa crezi, vreau sa stii Nu vreau sa speri, vreau sa intelegi Nu vreau sa incerci, vreau sa reusesti Nu vreau sa te uiti, vreau sa vezi Nu vreau sa ma alinti, vreau sa imi dai un alt nume Si atunci intalnirea dintre noi va avea loc cu adevarat.

cand ma retrag din lume, comand de mancare.  sau nu mananc. de obicei prima. si conform uzantelor mele nu las bacsis nu inteleg de ce trebuie sa fiu eu remuneratia compensatorie pentru un sistem prost platnic ieri, insa, am lasat ...  nu pot cuprinde bucuria baiatului care imi statea in usa ... i s-a luminat intreaga fizionomie in timp ce facea plecaciuni de multumire din greseala, am ajutat  oare ajutand astfel intretinem un sistem prost, sau ii dam in cap? pentru ca eu vreau sa mai ajut ... insa nu imi doresc ca sistemul sa se bazeze pe ajutorul meu pentru a-si justifica la nesfarsit neputinta sau mai rau, pentru a si-o motiva cu "oricum traieste din bacsisuri"

cred ca doar rupt fiind poti lega semnele de suspensie ale zilei de ieri cu cele ale zilei de azi de ce ma uit la filme? de ce citesc? de ce ascult muzica? de ce invat?  de ce ma duc la simpozioane, lansari, expozitii? de ce ma revolt impotriva a ceea ce nu imi place? de ce caut metode de a nu mai iubi si de a ma rupe? de ce sunt curioasa? de ce sunt mandra ca sunt astfel si nu altfel? de ce ma intreb de ce? am doua variante de lucru, ambele cu un semn al intrebarii la final 1. cand nu ti se pare suficient sa traiesti, incepi analiza aici as include pe toti aceia care nu sunt siguri de nimic si stau intr-o continua dilema ...  cred ca aceasta cautare constanta de intrebari, de raspunsuri, de sens vine dintr-o halucinanta lipsa de incredere in sine, respectiv dintr-o teama cronicizata de asumare, de alegere 2. cand te ridici deasupra a ceea ce traiesti, incepi analiza  sufletele si mintile mari ... la ele ma gandesc acum sa ne in...

decizii ieri, azi, maine, tot timpul te lovesti de ele ... sau mai bine spus de nevoia de ele. vrei, nu vrei, le iei ... si chiar refuzand sa le iei, de fapt tot o faci. le vezi ca se apropie, incepi sa te pregatesti pentru impact, alegi una din ele si apoi, cu putin noroc, o si intelegi, o vezi in actiune si ii asumi consecintele ce faci cand te trezesti dimineata si constati ca ai uitat sa pui ceasul sa sune si cel cu care ai intalnire te asteapta deja de o ora, lasandu-ti cateva apeluri ratate? cum il asiguri de faptul ca nu lipsa de respect ori de organizare te-au adus aici, ci defocusarea? cum il faci sa ramana? ce faci cand vezi ca se apropie ziua unui examen, stii ca si daca citesti pana la ora h din ziua testului tot nu apuci sa parcurgi tot, dar nu iti poti orienta mintea spre relevanta? ce faci cand nu reusesti sa focalizezi? cand simti ca nu gandesti limpede? cand subiectivitatea te impinge sa vezi lucrurile in ceata ... cand fiecare celula din corp...

tine-i ocupati ca sa nu apuce sa gandeasca! nu sta, umple-ti timpul, viata e scurta! cele mai canceroase principii de viata profesional-personala din secolul asta.