mari netoti suntem

oare daca nu am avea impotriva cui sa ne revoltam sau o oglinda in care sa delegam ceea ce refuzam realitatii de dincoace de sticla, oare daca nu am avea cui ne opune si daca nu ar fi lucruri care sa ne displaca si care sa ne determine sa ne sustinem frumosul in care credem ... nu cumva le-am inventa?

si oare ceea ce acum ne apare ca fiind rau, nu a fost primordial un bine insuportabil, nevoit sa se transforme pentru a se face remarcat ... prin opusul lui?

ar suna bine ca si consolare, nu?