necunostintei de cauza
Este esential sa nu ne cunoastem viitorul, pentru a putea face greseli, pentru a putea invata din ele, pentru a exista sentimentul urgentei, pentru a putea alege intre mai multe optiuni posibile.
Sigur ca ceva tot primim de la viata ... memoria consecintelor deja create si automatizarea extrapolarii rezultatelor greselilor facute ( adica, daca o data m-am ars punand mana pe o cratita incinsa, stiu ca daca a doua oara fac la fel, consecinta va fi aceeasi: durere; asa ca nu mai fac).
Singurul lucru pe care il avem la indemana, insa, cand nu ne este nimic clar sau cand pur si simplu nu stim ce sa facem este vocea dinauntru. Intuitia. Careia trebuie sa i se dea ocazia sa se afirme, pentru ca pe fond de zgomot face microfonie cu neadevarurile. Iar pentru ca intuitia sa se manifeste, toate celelalte voci si emotii trebuie reduse la tacere. Toate!
Cred ca momentele asa numite "de cumpana" si in care simtim nevoia de a fi ghidati sunt exact acelea in care de fapt stim ce avem de facut, dar ori nu ne place ce stim ca ne va face bine, ori nu vrem sa ne asumam singuri asta - asa ca cerem ajutoare si complici care sa ne valideze teoria.
Si mai e ceva: riscul de a ne lua prea in serios este unul imens si vine la pachet cu o probabilitate crescuta de a decide gresit sub imperiul greutatii si presiunii pe care o punem in mod intentionat pe hotarare. Desigur, insa, ca nu las loc in nici un fel deciziilor in pripa sau superficial luate!
Raspunsurile gresite te curteaza, te ademenesc precum sarpele biblic, iti trimit mesaje constante ca sa "tina lucrurile calde". Raspunsurile gresite au nevoi, cer, cer, cer. Raspunsurilor gresite le e teama ... ca ai vedea dincolo de aparente.
Raspunsul corect doar e. Stie. Si nu are niciodata nevoie de nimic. Singurul lui rol este sa fie alternativa.
Sigur ca ceva tot primim de la viata ... memoria consecintelor deja create si automatizarea extrapolarii rezultatelor greselilor facute ( adica, daca o data m-am ars punand mana pe o cratita incinsa, stiu ca daca a doua oara fac la fel, consecinta va fi aceeasi: durere; asa ca nu mai fac).
Singurul lucru pe care il avem la indemana, insa, cand nu ne este nimic clar sau cand pur si simplu nu stim ce sa facem este vocea dinauntru. Intuitia. Careia trebuie sa i se dea ocazia sa se afirme, pentru ca pe fond de zgomot face microfonie cu neadevarurile. Iar pentru ca intuitia sa se manifeste, toate celelalte voci si emotii trebuie reduse la tacere. Toate!
Ctrl + Alt + Del
Start Task Manager
Applications
End Task ... one by one
Switch to ... inner voice
Cred ca momentele asa numite "de cumpana" si in care simtim nevoia de a fi ghidati sunt exact acelea in care de fapt stim ce avem de facut, dar ori nu ne place ce stim ca ne va face bine, ori nu vrem sa ne asumam singuri asta - asa ca cerem ajutoare si complici care sa ne valideze teoria.
Si mai e ceva: riscul de a ne lua prea in serios este unul imens si vine la pachet cu o probabilitate crescuta de a decide gresit sub imperiul greutatii si presiunii pe care o punem in mod intentionat pe hotarare. Desigur, insa, ca nu las loc in nici un fel deciziilor in pripa sau superficial luate!
Raspunsurile gresite te curteaza, te ademenesc precum sarpele biblic, iti trimit mesaje constante ca sa "tina lucrurile calde". Raspunsurile gresite au nevoi, cer, cer, cer. Raspunsurilor gresite le e teama ... ca ai vedea dincolo de aparente.
Raspunsul corect doar e. Stie. Si nu are niciodata nevoie de nimic. Singurul lui rol este sa fie alternativa.
Comments