Etapizare
1. Cum faci sa te crezi meritorie?
2. Cum faci sa simți că te ridici la nivelul celui care te vede astfel?
3. Cum faci sa te oprești la punctul 1, singurul care contează?
Când anume ceea ce îți face rău contenește în a-ți face bine, "calindu-te pentru mai târziu", dar riscând să te pună pe butuci?
Când știi că ai lăsat înăuntrul tău calul troian al subaprecierii de sine? Din nou!
Și când știi că nu iubești prea mult pentru a trece cu vederea orice?
Atunci când nu mai trebuie sa știi.
Cand nu te mai întrebi.
Și când e suficient să simți.
E cel mai ușor și la îndemâna că atunci când ești nesigur sau când nu mai ai argumente, sa delegi fictiv responsabilitatea celuilalt.
- plec, nu mai pot continua așa.
- ți-e frica de o relație adevărată și nu știi cum sa fugi.
P.s. Poți iubi "prea mult"?
Comments
Ps. Doar daca esti limitat in iubire si asta e trist(cat iubesti nu are legatura cu cat esti de iubit).
Iubirea este personala. Iubesc si oameni care nu ma iubesc, poate iubesc sa fiu urat, hulit, marginalizat.
Daca am o limita in iubire este a mea, nu are legatura cu celalalt. In acelasi timp pot sa iubesc mai putin acelasi om pe masura ce se dezvaluie iar asta nu are legatura cu potenta mea in iubire, am iubit doar un concept imaginar.
Caz concret:
Eu te iubesc pentru ceea ce cred eu ca esti chiar si daca tu ma consideri enervant sau iti sunt indiferent. Nu are legatura cu reciproca.
sunt mai multe interogatii nelegate cauzal
la nivelul care agreseaza persoana iubita
sau la nivelul care te mistuie si te distruge cand esti finalmente parasit
Le am cauzat eu. Crezi ca sunt prea obtuz/incuiat ideatic?
Faptul ca te mistuie si distruge sunt bonusul, dovada ca èxista.
Daca și vorbim despre ea, e o alegere.