Dragostea

Doamne, cat s-a mai scris despre ea!
Si cat se va mai scrie!
Mai mult decat atat, cate sticle vor mai fi baute pe ritmurile ei dulci, cate fapte se vor mai scuza in numele ei, cate delicii culinare isi vor trage aportul caloric din gustul ei carnos si cate nedreptati ne vor mai brazda vietile sub egida 'te iubesc'-urilor!

Ce inseamna de fapt?
Exista de mai multe feluri? Ca lumea se tot ambitioneaza sa ii dea inainte cu cea 'adevarata'.

O sa bezmeticim mult si bine incercand sa ii aflam profunzimile ... dar hei, cine ne opreste?
Ultima data cand am verificat, eram liberi sa visam la cai verzi pe pereti (desigur, pentru fiecare din noi limitele se ridica doar pana la nivelul a ceea ce ne-am ingaduit sa traim!)

Mmm, dragostea...
Ne tine impreuna pe noi, indivizi chiauni ai speciei Sapiens.
Ne da un sens.
Si ne ambaleaza nimicurile de zi cu zi in frumoase ritualuri de trecere.

De ce am o sete nepotolita in a-ti simti mirosul gandurilor tale celor mai profunde sau gustul faptelor de care numai noi doi stim?
Pentru ca de tine si nu de altcineva m-a legat iremediabil aceasta transformare moleculara, aceasta captivare inca din prima secunda in care m-ai facut atenta ca existi ... si ca poti incerca sa existi pentru mine.
Nuanta de un strafulgerator si nemilos iz chimic despre care am aflat in timp a fost ca aceasta captivare de inceput si-a ascuns un derivat existential in care se aluneca foarte rapid si neatent: captiv-itate.
Iar norisorii in care aceasta in-captivare isi face loc sunt medii ostile camuflate in puf.

Oricat de bine ai putea argumenta niste lucruri, sunt momente in care nu mai ramane loc pentru motive!
S-au intamplat pur si simplu prea multe!

Pentru ca tristetea autentica invita la penibil si umilitate profunda, trebuie sa iti spun ca a fost onorant sa fii tu cel pe care sa îl  las sa ma distruga!

M-am tot intrebat ce este de fapt, care e diferenta intre dragoste, iubire, amor, indragosteala...
Ei bine, ecartul de sensuri nu e tocmai clar delimitat, dar exista si e destul de abrupt, cel putin daca incepem analiza etimologica.
Puse pe foaie, toate sensurile culmineaza in variatiuni ale trilogiei eu-tu-noi.
Ce difera semantic este prioritizarea celor trei elemente.

La final de zi, cred ca mireasma aceasta sfanta a atasamentului profund inseamna sa fii tot timpul alaturi de ceea ce iubesti.
Iar daca acest 'tot timpul' are pauze, e bine sa mai cauti!

Imi va lipsi vecinatatea senzatiei de completitudine imponderabila in doi.

--------------------------------

- frumoasa si diafana pieire zapacitoare, ma primesti, din nou, inapoi?
- iar ti s-a parut?
- se pare ca da
- eu ti-am spus, nimic nu e ceea ce pare.
- te rog, fara morala si invataminte ieftine...
- stiu, esti o rana deschisa ... imi pare rau!
- sa nu-ti para! o merit; dar macar nu fa lucrurile si mai grele.
- ai dreptate ... si sigur ca te primesc inapoi...dar spune-mi ceva!
- ?
- ce a fost diferit acum?
- totul.

--------------------------------

suntem prea mult unul pentru celalalt
ardem mult prea tare
nu stii niciodata cand se termina ... decat dupa ce se va fi terminat
nu vroiam sa fiu pregatita pentru asta
dar ma stii, doar! sunt autodidacta ... pot invata orice!

și după cum stii, daca strigi de prea multe ori "lupul!", de la un moment dat nu te mai crede lumea.

tii minte cand ti-am zis sa le iei pe rand?

--------------------------------

mi-a spus odata cineva: 'Ce ai tu, nu are nimeni! De-aia o fi normal, sa si pierzi cate ceva, din cand in cand!'
am sperat prea inalt, am vazut prea departe, te-am incarcat cu prea multe semnificatii de perpetuitate
si tu te-ai aratat mai sus decat poti fi
ne-a luat valul bucuriei ca, in sfarsit, putem fi
si am calcat stramb
fiecare in felul lui
eu, ca am acceptat si ca te-am obisnuit sa ma respect mai putin decat ai facut-o tu
tu, ca m-ai considerat un ceva sigur
desi amandoi am perorat despre cum nu vom face niciuna din cele doua 

--------------------------------

cat de prezent imi simt blestemul revelatiei pe care am avut-o de copil odata cu prima lectura a acestei poezii!
am stiut cu fiecare inaintare printre versuri ca citesc despre mine
despre un viitor care acum incepe sa devina trecut, "noi"

CUPLU

de Ana Blandiana 

Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.

Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

Common case of love. Lara Zombie