in subteran

sunt in metrou cand scriu asta ... stau cu capul inclinat spre ecranul telefonului si butonez ... litera si degetul.
imi merg degetele repede pe tastatura ... ai zice ca am multe de spus sau ca ma grabesc
de fapt nu e nici una din cele doua

imi ridic din cand in cand privirea ... toti fac ce fac si eu: se uita la telefon si butoneaza.
doar ca unii mai si scroll-eaza.
dau like sau share
raspund la emailuri

mimica tuturor celor din jurul meu e o combinatie de concentrare si tristete
ma uit la ei
e usor dezolant
cu totii ies din ei intr-o forma sau alta
nu le ajunge sa fie cine sunt
ii intereseaza ce au ei, ce nu au ei, ce au altii

e intristator sa vezi o masa de omuleti care privesc in jos si intra in dedublari, pentru a redeveni ei insisi doar atunci cand coboara si trebuie sa fie atenti pe unde calca

'sunt pe magistrala M4 si apoi schimb la Unirii'
ce schimbam de fapt, atunci cand schimbam linia?
si ce asteptam cu adevarat atunci cand stam pe peron si ne uitam la afisaj?
viitorul?
firescul?
culoarea care ne da contrast fata de alb negrul in care vrem sa ne vedem viata?

accidental si inopinat ma vad intr-un geam de metrou ... sunt parte integranta din acest peisaj: ma uit in jos,  butonez si din cand in cand sunt atenta pe unde calc.

Washington subway map