Deziderat

Daca as ști că mor mâine, aș face-o!
Dar daca as ști că mai am ceva de trăit si aș cântări lucrurile prin filtrul logicii, nu aș face-o sub nici o forma.

In aceste condiții, ce fac, daca nu cumva, sa îmi doresc să mor mâine?
Sau poate să mă bucur că mă faci să simt că mor in fiecare zi?

Cred că pe lângă clasicul "getting perspective" pe care îl dobândim când știm că mai avem puțin timp la dispoziție, mai este ceva care ne mana in a face lucruri la care altfel nu ne-am gândi.
Lipsa nevoii de a ne mai asuma ceva.
Consolarea cu care vine iraționalitatea ceasului de pe urma este însoțita de libertatea de a nu mai da socoteala.

Datoria noastră pentru mai târziu este sa ne prezervăm pura aceasta consolare ... și să nu o umbrim cu vreun regret.