Ciroza in remisie

Ce e increderea adevarata, autentica, daca nu sa crezi atunci cand nu ai nici un argument logic?

La ce ajuta un "imi pare rau" spus la intervale regulate de timp?

De ce sa ne spovedim, daca vedem in actul spovedaniei numai ocazia de a o lua din nou de la zero ... sau de a spoi o tencuiala care, altfel, se cere cazuta?

Cum sa masori cu rigla ceva 3D?

Ce ma amuza?
Printre altele, agnosticii sau chiar ateii care povestesc despre cum cred in ei insisi.

Tind sa cred ca oamenii care nu cred in nimic sunt asemeni unor titani alergici la adaptare. Au un sistem imunitar foarte rezistent, dar uita de bresa prin care un simplu fir de praf ii poate scoate din uz.

Credinta invita la imaginatie, la un cec in alb cu universul si mai presus de orice, la adaptabilitate in fata a tot ce (nu) intelegem.
Si cred ca mai invita la ceva: la un orgoliu smerit: te face sa crezi ca ceva superior tie isi este sursa a sinelui*, dar te si plaseaza pe axa in raport cu el.

Immune system, Amanda Hone



*in care nu ai nici o retinere sa iti pui bazele

Comments

Anonymous said…
Nu ti pare un pic supraevaluat dreptul tau de a judeca accesul nostru al mutitorilor la pacat?

Ps. 1 sa crezi indiferent de argumente, logice sau nu ( inainte de Galileo pamantul era plat)
2. Pt ca suntem oameni
3. Masori pe cele 3 axe si apoi cubezi
4. Nu este mai amuzant sa fii ironic in loc sa fii critic?
Raluca said…
Nu am cum sa judec ceva automatizat deja de univers. Mi-as pierde vremea.
Intrebarea 3. nu a primit decat un raspuns partial, pragmatic, ea vrandu-se mai degraba simbolica.
Pentru 4. nu sunt de acord. Ironia este mai daunatoare prin faptul ca permite alunecarea in bascalie, care la randul ei conduce spre afisarea unei superioritati imaginate. Singurul risc pe care il are critica este cel de nefericire - mai usor de dramuit decat batjocura si ridiculizarea practicate de pe o pozitie de afront. Din nefericire iesi prin umor, asa ca poate mai degraba umorul ar fi mai amuzant decat criticismul.