Simplitate si esenta

Un om e bogat prin lucrurile de care se poate lipsi. 

Singurele noastre posesiuni materiale ar trebui sa fie doar cele care servesc corpului si ne hranesc sufletul. Cat despre minte - simturile si intuitia ii sunt de-ajuns. Faceti alegeri exigente.

Atunci cand traim clipa prezenta, nu simtim oboseala: de cele mai multe ori, oamenii sunt mai preocupati de ceea ce stiu ca au de facut decat de ceea ce fac intr-adevar.

Economiile sunt necesare pentru a putea munci mai putin, nu pentru a cheltui mai mult!

Pretul platit pentru dezordine este o viata supraincarcata de lucruri care nu ne-ar lipsi daca nu le-am avea.

Nelinistea e doar un gand. Atat si nimic mai mult. In proportie de 90%, lucrurile pentru care ne facem griji nu se intampla niciodata. Grijile tin doar de obisnuinta.

Subconstientul lucreaza douazeci si patru de ore din douazeci si patru si ne inmagazineaza gandurile. Fiecare gand e o cauza, iar situatia care rezulta din ea e efectul.

Anxietatea si regretele nu-si au locul intr-o minte patrunsa de acest adevar simplu potrivit caruia nu exista niciodata suisuri fara coborasuri. Mintea este un mediu de creatie. Nu tratati problemele, depasiti-le.

O persoana libera este o persoana care poate sa refuze o invitatie la cina fara sa ofere vreo scuza.*

Nu va simtiti rusinat sa primiti. Cand sunteti convins ca nu abuzati de generozitatea celuilalt, acceptati cu naturalete ce vi se ofera. Dumneavoastra, in schimb, nu trebuie sa dati prea mult. Daruim deseori doar pentru ca ne face noua placere. Chiar daca avem impresia ca nu asteptam nimic in schimb, ramane mereu un strop de dispret in cazul in care destinatarul cadoului nu ne multumeste sau reactioneaza intr-un mod diferit fata de cel in care am fi reactionat noi.

Problema e ca ceea ce sunteti face atat zgomot, incat nu aud ce spuneti.

Sa ai o parere buna despre tine insuti este un pacat mai mic decat sa te detesti.

Daca nu reusiti sa va simtiti bine in propria companie, probabil ca nici ceilalti nu o vor aprecia. Oamenii le cer celor din jur o fericire pe care nu si-o pot crea singuri. O persoana admirabila este o persoana care nu cere nimic, nu regreta nimic si nu are nimic de pierdut.

O persoana fara prea multe puncte de atasament se simte libera.

Apreciati momentele de solitudine. De fapt, a fi singur nu este o alegere, ci conditia noastra originara. Fiecare dintre noi este, in adancul fiintei sale, singur. Singuratatea poate fi dureroasa pentru o persoana care nu e obisnuita cu ea. Singuratatea adevaratilor solitari este doar aparenta. Mintea lor e o lume populata de fiinte si idei, o pestera secreta in care au loc mii de conversatii.

Intotdeauna observam ceea ce ne asteptam sa observam. Noi ne cream propria realitate. 

Bucuria de a trai depinde de modul in care filtram realitatea si o interpretam.

Un gand este prin el insusi o realitate. Subconstientul l-a acceptat deja ca atare.

In mod paradoxal, tocmai cel care renunta la el insusi poate pastra tot ce-si doreste. Caci a renuntat la tot ce nu voia neaparat. E sarac acela care vrea mai mult, nu acela care are putin.

Nici un bun nu-l ajuta pe posesorul lui daca acesta nu a fost dinainte pregatit sa-l piarda.

In prima parte a vietii, e important sa ne bucuram de toate placerile, sa avem tot ce ne dorim, sa experimentam. Vom putea atunci sa intelegem ca renuntarea este o placere si ca linistea sufleteasca depinde de altceva decat de toate acele mici placeri cotidiene.

Un singur lucru e adevarat. Viata traita bine.

Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti trist fara vreun motiv anume si apoi sa primiti un telefon de la un prieten care va invita la o plimbare? Uitati intr-o secunda de melancolie si viata e din nou aici.

Adesea ne punem prea multe intrebari legate de sensul vietii, ca sa ne dam seama ca apoi ca raspunsul nu sta in cuvinte, ci in acele momente in care am uitat care este intrebarea.

A trai este o arta care isi atinge punctul maxim atunci cand omul nu mai este nevoit sa munceasca pentru a supravietui.

Cauza oboselii noastre, a apatiei, a lipsei de entuziasm este deseori preaplinul de lucruri care ne goleste, ne uzeaza, ne arunca in vartejul nesfarsit al incercarilor din ce in ce mai istovitoare de a ne regasi energia. Toate aceste "remedii" nu fac decat sa ne invete cum sa gestionam prea multul in loc sa-l eliminam ... pur si simplu!
Iata de unde starea de nemultumire: dintr-o supraincarcare, dintr-un exces care, lasat asa cum e, va actiona asupra noastra incet, dar sigur, concret si pe deplin.
La prima vedere, sa arunci un lucru pare ceva usor, dar putine persoane sunt capabile sa o faca. Si asta, deoarece pentru a-ti face curatenie in viata trebuie sa te cunosti foarte bine pe tine insuti! Trebuie sa stii cine esti, ce-ti place cu adevarat, de ce ai nevoie si de ce te poti lipsi.

Abundenta descurajeaza alegerile.

Iar atunci cand nu mai putem sa alegem, acumulam in nestire.

Cand ai putin, apreciezi cu adevarat tot ce folosesti. Pe masura ce lucrurile se acumuleaza, isi pierd din valoare. 

Cu cat aveti mai multe lucruri, cu atat deveniti mai vulnerabili.

Cu cat ne agatam mai mult de lucruri, de oameni sau evenimente, cu atat mai putin ele ne apartin.

Fiecare anotimp are avantajele lui, si cel mai mare este posibilitatea de a lasa sa plece tot ce nu putem pastra. 

In societatea noastra, in care totul e complicat, contradictoriu sau de-a dreptul absurd, ar trebui sa ne rezervam cateva momente ca sa ne antrenam in exercitiul "renuntarii la dorinta de a stapani". Acesta ne va ajuta s-o pornim de la zero si sa constientizam, intr-un tarziu, ca totul ne apartine fara sa fim nevoiti sa ni le indesam in buzunare.

Vrem sa regasim natura, firescul, dar nu mai avem decat visuri realizabile.

Nu este nevoie sa stii cine esti. Este suficient sa stii ca esti, pur si simplu. Niciodata nu vei sti ce esti, pentru ca fiecare noua descoperire dezvaluie o alta dimensiune care trebuie cucerita. Iti esti propriul "eu", care are sperantele sale si certitudinea ca detine ceea ce se numeste "libertate". Gaseste acest "eu", uneste-te cu el si-n clipa aceea vei fi in siguranta.

Libertatea inseamna sa ai la dispozitie optiunea de a fi.

Cand veti fi capabili sa spuneti ca nu sunteti nimic, veti fi totul. Daca va definiti intr-un fel anume, existe multe altele cu care nu va veti putea identifica.

Libertatea costa: are pretul mastilor pe care le purtam.

Adevarata libertate presupune absenta totala a interesului fata de sine.

Daca reusiti sa va suprimati propria importanta, fara sa va pierdeti respectul de sine, inseamna ca alegeti libertatea. Cand nu mai aveti nimic de pierdut, sunteti liberi.

Nu este suficient sa stim "aproximativ" ce ne dorim.

In realitate, concentrarea este un joc de copii. Dar fiindca ni se pare ceva dificil, facem greseala de a crede ca e nevoie de efort pentru a ne putea concentra. Insa concentrarea nu este o chestiune de incordare, ci in primul rand presupune relaxare, o atitudine corecta fata de situatia imaginata, pe care s-o pastram in plan mental fara efort.

Plictiseala nu e naturala. Copiii se plictisesc rareori.

Sa ajungi la propria esenta este un proces prin care trebuie parcurse etape succesive de simplificare, pana in clipa in care ceea ce ramane este totalul lucrurilor imposibil de evitat.

Pentru a avea ce e mai bun, trebuie sa renunti la restul.

Obiectele joaca rolul de "plasa de siguranta" pentru a ne salva de sinele multiplu, fragmentat si instabil. 

Teama de angajament nu este deloc simpla. Ea presupune un ansamblu complex de anxietati, de griji si de probleme, care variaza ca alcatuire si intensitate in functie de persoana. 

Nu trebuie decat sa purcedem la un triaj sever si sa identificam lucrurile care ne sunt necesare ca se ne "instalam" in loc sa ramanem intr-o stare de provizorat.

Cand te agati de ceva e ca si cum ti-ai tine respiratia. Sfarsesti prin a te sufoca. Oamenii nu pot evolua decat in necunoscut.

Fericirea nu depinde de ceea ce aveti, ci de ceea ce traiti.

Daca ideea de a arunca un lucru starneste temeri, motivul este acela ca echivaleaza, in mare, cu obligatia de a-ti reconstitui viata. Ideea in sine este dificila deoarece cu cat patrundem mai mult in universul nostru personal, cu atat ni se face mai frica. Obisnuim sa cerem si sa preamarim libertatea, dar cand ne este oferita, ce facem cu ea?

Cea mai mare comoara este sa poti fii fericit cu putin. Pentru ca putinul nu iti va lipsi niciodata. 

Sa obtii ceva in viata si sa obtii ceva de la viata nu e totuna.

Dezordinea genereaza stres si confuzie.

Pentru lumea din jur, orice om este asa cum se prezinta.

Nu putea trai frugal fara resentimente decat dupa ce am avut "de toate".

Cand va vine in minte o idee, probabil acela este momentul oportun pentru a o pune in practica. Ideea a prins contur exact atunci tocmai pentru ca va este necesara.

Nu exista nici un "mai tarziu". Energia vi se diminueaza de fiecare data cand spuneti ca trebuie sa faceti, dar nu faceti nimic.

Simplitatea este gustul suprem, care se formeaza cu multa migala, pentru ca omul, lasat liber, din instinct isi complica existenta.

Cineva i se plangea lui Ghandi sa nu poate sa renunte la carti. Inteleptul i-a raspuns: "Atunci, nu renunta le ele. Atata timp cat un lucru iti furnizeaza un sprijin interior si o stare de confort, trebuie sa il pastrezi. Daca renunti la ceva avand impresia ca faci un sacrificiu, vei regreta gestul pentru totdeauna. Nu te desparti de un obiect decat atunci cand acesta nu te mai atrage sau cand ti se pare ca sta in calea unui alt obiect pe care il doresti si mai mult.

Pretul unui obiect nu e reprezentat de valoarea lui de piata, ci de bucuria pe care ne-o ofera la nivel cotidian. Lucrurile nu au valoare decat pentru ca ni le dorim.

Prefera placerii libertatea.

Frumusetea se bazeaza pe necesitati ... care sunt rezultatul unei economii perfecte.

Doreste-ti atat cat iti este suficient si vei avea tot ce-ti trebuie.

Sa traiesti lejer e una. Sa renunti la tot ce ai in numele simplitatii e alta. 

Simplitatea nu inseamna sa-ti suprimi toate dorintele, ci sa inveti sa nu te lasi controlat de ele. Inseamna sa te abtii de la a le multiplica.

Cu prea mult te pierzi, cu mai putin te regasesti.

*cu pastrarea, insa, a limitelor bunei cuviinte.

Preluari din "Arta simplitatii" si "Arta esentei", Dominique Loreau. O lectura-experienta de exceptie.