de la simplu la complex

Vreau sa nu mai cred in eroi si sa gasesc motivatii suficiente pentru a crede in oameni simpli. Numai in oameni simpli. As economisi multe resurse astfel. 

Dar ce ma fac atunci cand cunosc oameni simpli in care cred si pe care nu pot sa nu ii consider, in anumite momente, eroi? Sunt fara scapare si oricat as evita, trebuie sa ma consum. 

Legenda

Erou = el: suflet inzestrat cu puteri superioare mediocrilor
         = pentru restul: echivalentul sperantei

Om simplu = el: mediocru
                   = pentru ceilalti: echivalentul partial al fatalismului

In momentul in care speri, fara sa vrei, te ridici in gandire, in actiune, in motivatii.

Daca te rezumi la fatalitate, ramai unde esti si poate-poate drobul cu sare nu iti pica in moaca.

Odata ce un suflet intra in sfera eroilor primeste automat dramul de incredere asimilabil, pentru toti ceilalti, sperantei. Deci risca sa fie rapus de reponsabilitatea pe care i-au pasat-o muritorii, oamenii simpli. 

Pai sa nu-ti vina sa fii indiferent in conditiile astea, sa risipesti orice farama de incredere pe care oricine ar avea-o in tine? Tentatia este mare si viata ta s-ar simplifica teribil. Ca sa nu mai zic, bunaoara, ca ai face un mare bine celor care credeau in tine crutandu-le caderea de foarte sus?

Dar care ti-ar fi statutul in aceste conditii? Pai sa zicem "sarac cu duhul". Da.