RALUCA MIHĂILĂ

As organiza un simulator senzitiv pentru toti studentii la medicina sau doctorii practicanti. In functie de pacientii pe care ii trateaza sau de studiile la are iau parte, sa simta, pentru o perioada limitata in timp si spatiu, o farama din arsenalul de simturi cu care, dincolo de diagnostice, se dueleaza stiintific. Durerea nu apare in nici in manual de medicina. Dar n-ar strica sa reusim sa punem contextele pe masa.

astazi am trecut in viteza masinii pe langa o tanara care parea ca vrea sa se sinucida era urcata pe acoperisul unui bloc de 9 etaje si statea pe margine, cu picioarele atarnand in afara. se uita cand in stanga, cand in dreapta, cand inspre cer si isi legana picioarele liniste si pace la sol, insa, agitatie mare ... pietoni cu privirea blocata inspre acoperis, televiziuni, un echipaj de politie, salvare, circulatie oprita, blocaj in trafic, oameni panicosi cu mainile la gura. haos. intotdeauna cei care nu inteleg se panicheaza mai tare pentru ca pana si disperarea, daca apare, este un soi aparte de intelegere sper ca acea tanara sa gaseasca macar un motiv pentru a visa la o lume mai la locul ei decat momentul vascos care a indrumat-o pe bloc. asta daca nu s-a suit pentru a medita...pentru a fugi de lumea de la sol.

este incercarea de a-ti povesti tie ceva frumos o greseala? a trece printr-un moment in care ai facut intentionat pauza de la ratiune ... si ai empatizat putin cu universul emotiilor tale poate lasa urme adanci dar inchiderea experientei intr-o rama de peisaj impresionist alunga spleen-ul noptilor albe si te recalifica in fata ta insuti jos fiind, nu te poti uita decat in sus iar uneori, fara o poveste frumoasa, poate parea firesc sa inchizi ochii nestiind ca poti merge mai departe inramati-va momentele pe care nu le intelegeti sau pe care le doriti pierdute in negura vremii! si astfel le fini sati. desi slabiciunea este uneori mai puternica decat cea mai abitira forta, deseori se distruge la contactul cu baia de multime, de ochi, de analize ori judecati pastrati-i un loc pentru a se manifesta si pentru a va bucura clipele cu ce are ea mai frumos: pe voi prada voua.

Nu e niciodata usor sa scrii Te asezi, pur si simplu, in fata masinii de scris, iti tai o vena si sangerezi pe foaia de hartie un jurnalist

nu sunt de acord cu sensul expresiei folosite in limba engleza pentru "timp liber": spare time . un prim sens este acela de timp de rezerva, insa ducand rationamentul mai departe ma pot gandi la "timp disponibil", "timp negociabil" (in sensul unei monede de schimb), "timp neocupat", "timp la dispozitie", consumabil! expresiile care fac apel la acest adjectiv (de tipul spare wheel, spare tyre ) indica solutia de back up pentru o situatie data. cum, sustin eu, sa ne gandim la timpul liber, adica la acel timp nerezervat pentru altii, ca la o multime de momente oricand deturnabile de la ceea ce pot fi, spre ceea ce, din pacate, ajung sa fie? cum?

Decizia asupra unui lucru pe care ti-l doresti dar nu iti este clar daca ai si nevoie de el...si nici dorinta nu stii daca e una trainica, ori o volbura care mistuie tot...in "acum". Prima data e cel mai greu. Uneori prima data decanteaza dorinta de nevoi, si intre dorinte, pe cele mai aprige de cele de moment. Mai bine te complici decat sa te complaci. Actiunea face lumina. Dar pentru asta, pentru a-ti acorda privilegiul de a ajunge pe muchia momentului care justifica intr-atat de voluptuos o actiune demult cantarita, e nevoie ca vrajba emotiilor sa fie suficient de puternica incat sa simti in cinci moduri diferite de ce te privezi daca nu , dar intr-atat de slaba incat sa stii ca e doar un mobil pentru ceva mai inalt, daca da . Iar ceva-ul mai inalt trebuie sa fii TU.

Oamenii-leguma, nefericitii sedati din ospiciile de psihiatrie, cei fara de miscare in lumea ratiunii asa cum vrem noi sa o intelegem ... Desi aparent absenti din lumea noastra, totusi la limita mortii sufocante reactioneaza instinctiv, si se revolta, incearca sa razbeasca, sa traiasca. Apeland la origini, intorcandu-se la reactiile prime, devin ca noi. Si noi devenim ei. Suntem uniti prin ... puterea Sursei. Un asfel de sedare o reprezinta mal-educatia in marea ei majoritate... Tratament zilnic in doze mici si (aproape) sigure. In ciuda lucrurilor pe care le-am primit cu palnia si care in timp au apucat sa se osifice, exista momente in care ne ridicam deasupra celor educate, prin propria-ne experienta, si reactionam. Pe fond de spasme atitudinale ne instalam cortul pe o calmitate care in sfarsit "intelege". Si prin care multumim putinilor adevarati dascali care, in sine, au fost experiente de neuitat, si invatam ca ii putem refuza metodic pe toti ceilalti. Si menghina disp...

fericirea este pentru oameni incapatanati ... pentru oamenii care nu renunta usor. cand ti se pare prea greu sa mergi mai departe aminteste-ti de ce ai inceput sunt doua fraze citite azi pe internet sub o forma aproximativa - le-am modificat putin pentru ca in varianta originala se facea referire la cuplu, adica la o situatie specifica ;) da, cred in ideile astea. nu cred in incrancenare fara noima si in obedienta imberba in fata scopului, dar cred cu tarie in efort sustinut si in motivatie!

liber si neinsotit sau acompaniat in slabiciuni impartasite? simt dragostea ca pe o forta care ne poate da un soi de sens ... insa unul cumva autosuficient, pentru ca daca sentimentul este impartasit, nu reclama intrebari prea multe. in nici un moment in care am iubit nu am intrebat "de ce?", "cum?" ...  imi era de ajuns profunzimea emotiei. ori in afara acestor momente indeletnicirile mele s-au invartit tocmai in jurul acestor intrebari unele din ele cred ca veneau inspre mine cumva retroactiv: "ne-ai lasat de izbeliste atata timp ... uite, noi am ramas aici si nu renuntam la tine". daca ar fi sa aleg intre iubire si luciditate, nu stiu ce cale as urma as sti, insa, ca dintr-o lasitate inteleapta as lasa lucrurile sa mearga de la sine convinsa fiind ca voi trece alternativ prin ambele cred ca as alege luciditatea. singuratatea este mai greu de asumat ca punct de pornire decat este de suportat pierderea ca destinatie inevitabila...

in ciuda momentelor de slabiciune pentru care multumesc umil, sunt cel mai puternic om pe care incerc sa il cunosc. si pentru asta ma bag in seama, ma ascult, imi tai macaroana, imi ridic mingi la fileu, incerc sa fac si fac in asa fel incat sa incerc, urlu si apoi ma mangai, ma arunc in gol si alteori imi creez conditii de trai in puf toate pe un fond tonal potrivit  pentru ca fara fundal si/sau fundament, te naruiesti chiar inaintea imprejurului tau

s-au inventat plantele care infloresc singure, fara sa le uzi desi sunt oarecum uituca in ale grijii acordate florilor, recunosc a nu-mi placea perspectiva in care, din lipsa de implicare personala, natura te asista. este ca si cum am spune, si nu am fi departe de adevar, ca s-a inventat si viata pe care sa o traiesti fara sa fii prezent in ea

acum vreo opt duminici vorbeam cu cineva despre autenticitate ... ce inseamna, ce origini are, ce limite are ... desi discutia s-a incheiat atunci, la o masa dintr-o frumoasa cafenea, eu am zabovit asupra subiectului si pana acum, ceva mai mult decat "conform cu originalul" nu am gasit ca definind-o. mai caut

un somn bun dupa saptamani de nopti nedormite te poate reface mai bine decat o iubire completa dupa multi ani de pribegie zau! dupa 12 ore de somn adanc te poti incarca de 1000 de ori mai mult, te poti trezi mai senin, mai lucid, mai "tu" decat dupa 12 ore de impartit si receptionat iubire. daca nu ma credeti, traiti intr-atat incat sa treceti prin ambele stari si contraziceti-ma. desigur, ideal este sa adormi iubind. pentru cine crede in idealuri ... 

nu iubim la fel ... ceea ce oferim universului sub forma de iubire depinde atat de cei pe care ii iubim, cat si de disponibilitatea noastra de a iubi pe oricare din ei sentimentul de iubire nu este o pavaza a ceea ce nu se poate intregi in lipsa lui. nu este un freamat diafan care inaripeaza searbadul ori un aracet care lipeste cioburile zilelor sparte personal vad iubirea ca pe o viziune suplimentara, o noua perspectiva asupra lumii, o poarta de acces spre un alt tip de intelegere; o noua atitudine in fond. acest nou tip de intelegere are un buton de panica actionabil in momentul de limita al luciditatii ... pentru ca ne inhiba emitatorii obiectivitatii. exista oameni pe care nu ii poti iubi fara a te simti stirbit cu fiecare clipa petrecuta impreuna in fata acestora iubirea "adevarata" nu are nici o putere: pe tine nu te implineste ca om, pe ei nu ii scoate din coconul obiectivitatii. cred ca daca vrei sa poti iubi fara "dar"-uri este nevoie sa...

Traiesc....mai bine zis orbecai pe aici, pentru ca nu gasesc nici o utilitate in a muri In a invata sa mori, da Dar asta e un proces pe care il intelegi (pr)in si dupa "orbecaiala". Ies in lume, rad, dezbat, alaturi de ceilalti facem echipe, planuri de afaceri, crestem idei, gasim solutii, iesim la teatru, bem vin rosu ...  toate in numele a doua idei contrare: sa intru in mine pentru a iesi cum sunt de fapt. cum sunt de fapt?  cum sunt cand nu ma alung din mine stand printre oameni: mai mult singuratica decat sociabila, mai mult curioasa decat lenesa, mai mult analitica decat visatoare, mai mult incomoda decat conformista, mai mult puternica decat slaba, mai mult empatica decat indiferenta, mai mult "in" decat "in afara" mea. si ce-i cu asta? pai e ... contrariile ma impiedica sa aflu ce caut si ma tin captiva in a le echilibra.

Un punct de reper este bine sa fie suficient de indepartat incat sa para nemiscat. Pentru ca de stat pe loc, nu sta.

Stau pe locul 108 din vagonul 1 al intercity-ului care pleaca din punctul A pentru a ajunge in punctul B. Citesc dintr-o carte pentru care nu mi-am mai oferit ragazul de prea mult timp....imi place si imi aminteste de ce mi-am propus sa o citesc :). Unghiul perspectivei mele bate pe foaie si surprinde razant ce se intampla imprejurul contextului la care ma concentrez. Dintr-o data am senzatia de usor dezechilibru ... Si de plecat pamantul de sub picioare...beau putina apa sa imi revin si pun vertijul pe seama faptului ca nu am apucat sa mananc inainte sa plec. Nu imi revin. Ma ingrijorez. Ridic privirea. Descopar motivul: suprapunerea. In timp ce eu asteptam sa imi porneasca trenul, altul sosea in statie....si imediat dupa acest episod a pornit si trenul meu in timp ce alte vagoane se propteau, din sens opus, de peroane. Da, suprapunerea mai multor cadre pot manifesta efecte adverse printre care si ametelile. Este foarte bine sa fii constient de contextul in care te afli, dar...

un ideal care se respecta are un defect major: este perfectionist. nu se multumeste cu el insusi si cauta mereu autodepasirea care nu are cum sa vina nici macar idealul nu este ideal supraestimam prea mult ceea ce nu stim sa exprimam in cuvinte simple

imaginati-va un tot, un sistem si apoi imaginati-va cum acesta se scindeaza sub ochii vostri in subsisteme. si cum, fara preaviz, subsistemele prind viata, suflet, cuvant, pareri ... si glasuiesc. isi dau cu parerea legat de ele insele ... legat de celelalate subsisteme, si in final legat de sistem. sa dam voie acestor elemente componente sa exprime cu privire la intregul din care fac parte? sa le lasam sa speculeze si sa analizeze ceea ce nu au cum sa cunoasca (de la celelalte subsisteme)? ce inseamna de fapt echilibrul: momentul in care subsistemele constientizeaza existenta celorlalti coechipieri si incep sa opineze ... sau cand reusesc sa ignore elementele care le indeparteaza unele de altele si le fac sa fie diferite?

Nu sunt un om liber Dar este cineva?

Sa incerci sa minti doar ca sa vezi daca poti fi crezut Fara sa faci rau cuiva! Si sa constati ca te descurci suspect de bine... Este usor infricosatoare viteza cu care se pot propaga subiectivitatea si ineptiile in univers Fara sa faci rau cuiva, faci rau "intregului" din care tu insuti faci parte

am zile in care ma confrunt cu probleme de matematica logica pentru rezolvarea carora ma invart cu orele in jurul cozii si parca nu stiu cum sa ma complic mai tare naucitor de enervant, as spune ... simt ca am solutia, e acolo, la naiba, in fata mea, dar cumva ma autooblig sa vad totul dindaratul unei anchilozante pacle tin minte ca am mai rezolvat o data lucrurile care ma incearca acum ... insa refuz sa copiez dupa mine insami ... asa ca ma chinui, ma strofoc sa simplific si nu reusesc decat sa complic totul intr-un mod lamentabil ... ma pierd in propriile-mi rationamente si ma gandesc, invinsa, ca mintea este un circuit complex de ganduri anapoda pe care nu le poti controla decat daca nu iti propui. pentru ca uneori am termene de respectat* recunosc, cedez si ma uit in urma la cum am rezolvat lucrurile data trecuta si ma uimesc cu simplitatea senina de care am putut da dovada si ma intreb: in care din cele doua situatii mi-a "luat dumnezeu mintile" cu adevarat? c...

iar m-am lovit de pragul de sus si mi-am spart capul oare de ce atata retinere in fata scopurilor (mai) marete de tocul usii?

cum de nu gasim o vociferare a naturii in relatie cu alaturarea temporala a inzestrarii native cu reamintirea continua prin sfaturi? nu ar fi firesc sa intervii pentru a repara un neajuns al lumii la care s-a ajuns?

De sarbatori imi aduc aminte ca am un trecut. In restul anului il am in mine, intrinsec-it. Doar de sarbatori iese din mine pentru cateva zile si ma priveste in ochi ca si cum ar fi o entitate separata. Si ma priveste calm, senin, soptindu-mi: "ma bucur sa te vad bine". Iar eu zambesc stiind ca peste cateva zile voi metaboliza si aceste noi clipe.

Poate.ma.iau.prea.in.serios.

nu demult am aflat ca mai este cineva care cand era mic scria cu creta pe mobila si cu carioca pe pereti. sau ca este cineva care isi facea "cazemata" in casa, din umbrele peste care punea un cerceaf si sub care statea cu orele... azi am aflat ca mai este cineva care cand era mic se ascundea dupa hainele din cuier, de timiditate. la fel stiu pe cineva care aduna toate maruntisurile din casa, le punea pret pe bucatele din hartie, le intindea pe masa din sufragerie si "le vindea" clientilor. ...sau pe cineva care citea cu voce tare, dar cand nu era nimeni prin preajma, "stirile" ori programul TV in maniera in care o faceau crainicele de atunci. sau pe cineva ca isi numara pasii ... obsesiv ... se trezea numarand 198,199...pe mine m-a chinuit pana in adolescenta treaba asta. si mai sunt exemple ... oare ce ne apropie, pe noi cei care am facut aceleasi lucruri intr-o secventa de timp: o memorie a universului care se transmite inefabil prin (non)mat...

Exista o defectiune pe scara blocului unde locuiesc si pentru remediere este nevoie de interventie la mine in apartament - trebuie spart tavanul de la baie si schimbate cotierele de fonta de la sistemul de tevi de scurgere. Galagie mare. Ca la sedintele. De partid. In camera mea am dat drumul la pian cat sa razbata peste nebunia din baie. - Domnisoaraaa, veniti putin? Ma duc. - Aveti cumva un flex? - Nu, imi pare rau. - Bine, nu-i nimic, ne descurcam fara ... Speram sa nu stam mult pe capul dvs. - Nu va faceti griji, zic eu intorcandu-ma spre muzica mea de pian. - Auziti? Nu dati mai tare ce ascultati acolo? - Ba da, ma bucur eu. - Bueh, Gicule, tu ai venit aici sa asculti muzica? il admonesteaza coechipierul de interventie. - Taci mah si asculta! Acum muzica mea razbate peste bormasini si ciocane si inunda etajele ... Si nu se poate supara nimeni din bloc, e lucrare obligatorie pe scara.

ma simt mica fata de ideile despre care se vorbeste in filosofie ... sau despre care vorbesc cei care fac filosofie da, foarte mica ce caut? cine stie? daca as scrie o carte ar fi despre lucrurile la care nu ma gandesc ... si despre lucrurile pe care nu mi le pot imagina. ar avea cateva pagini si s-ar numi "incapacitati" cred ca ce ne determina incadrarea in rasa umana este automatismul de a incerca sa intelegem, sa ne intelegem, si sa intelegem lumea. avem de lucrat cu aceste trei tipuri de intelegere ... in functie de cea pe care o alegem ne determinam gradul de inadaptare. uneori consider filosofia ca pe un cod de conduita, ca pe o partitura de pian ... pentru a carei cantare armonioasa ne trebuie doua lucruri: cea obligatorie, ureche muzicala, si cea facultativa, notiunea termenilor. vad sinele asa cum percep vantul ... nu il pot atinge, dar ii vad efectele, il simt pot sa inteleg vantul? nu. dar ce pot face atunci? sa il las sa se manifes...