despre cariera

nu iubim la fel ... ceea ce oferim universului sub forma de iubire depinde atat de cei pe care ii iubim, cat si de disponibilitatea noastra de a iubi pe oricare din ei

sentimentul de iubire nu este o pavaza a ceea ce nu se poate intregi in lipsa lui.

nu este un freamat diafan care inaripeaza searbadul ori un aracet care lipeste cioburile zilelor sparte

personal vad iubirea ca pe o viziune suplimentara, o noua perspectiva asupra lumii, o poarta de acces spre un alt tip de intelegere; o noua atitudine in fond.

acest nou tip de intelegere are un buton de panica actionabil in momentul de limita al luciditatii ... pentru ca ne inhiba emitatorii obiectivitatii.

exista oameni pe care nu ii poti iubi fara a te simti stirbit cu fiecare clipa petrecuta impreuna

in fata acestora iubirea "adevarata" nu are nici o putere: pe tine nu te implineste ca om, pe ei nu ii scoate din coconul obiectivitatii.

cred ca daca vrei sa poti iubi fara "dar"-uri este nevoie sa ai incredere ca se pot parcurge in mod natural doi pasi

- se poate ajunge la subiectivitate in doi

- se poate reveni firesc si non-brutal la obiectivitate ca si cand nu ar fi fost niciodata lasata in urma.

altfel ... doar speri la asta, bezmeticind printre oameni.