asemanari privite retrospectiv

nu demult am aflat ca mai este cineva care cand era mic scria cu creta pe mobila si cu carioca pe pereti.
sau ca este cineva care isi facea "cazemata" in casa, din umbrele peste care punea un cerceaf si sub care statea cu orele...

azi am aflat ca mai este cineva care cand era mic se ascundea dupa hainele din cuier, de timiditate.
la fel stiu pe cineva care aduna toate maruntisurile din casa, le punea pret pe bucatele din hartie, le intindea pe masa din sufragerie si "le vindea" clientilor.
...sau pe cineva care citea cu voce tare, dar cand nu era nimeni prin preajma, "stirile" ori programul TV in maniera in care o faceau crainicele de atunci.
sau pe cineva ca isi numara pasii ... obsesiv ... se trezea numarand 198,199...pe mine m-a chinuit pana in adolescenta treaba asta.
si mai sunt exemple ...

oare ce ne apropie, pe noi cei care am facut aceleasi lucruri intr-o secventa de timp: o memorie a universului care se transmite inefabil prin (non)materie si din cand in cand prinde contur in cate un omulet, sau niste elemente genetice pe care le avem toti in noi, dar care nu ies la iveala decat in viitoarele personalitati apropiate?

ma amuza sa descopar ca au mai fost copii ca mine

ma amuza si ma linisteste ... am fost un copil taciturn si tare nelinistit, preocupat de manifestarile mele despre care am inteles atunci sa mi se para cumva nefiresti.

probabil la fel se va intampla si peste ani, cu mine cea de acum.

astept sa vorbesc cu cineva, o femeie, despre care sa aflu ca ciomagea baietii de la gradinita.
inca nu am intalnit-o, dar cred ca am avea un subiect in comun: calmul de dupa, senzatia ca ai facut ce trebuia :).