putin de inteles

ma simt mica fata de ideile despre care se vorbeste in filosofie ... sau despre care vorbesc cei care fac filosofie

da, foarte mica

ce caut?

cine stie?

daca as scrie o carte ar fi despre lucrurile la care nu ma gandesc ... si despre lucrurile pe care nu mi le pot imagina.

ar avea cateva pagini si s-ar numi "incapacitati"

cred ca ce ne determina incadrarea in rasa umana este automatismul de a incerca sa intelegem, sa ne intelegem, si sa intelegem lumea.

avem de lucrat cu aceste trei tipuri de intelegere ... in functie de cea pe care o alegem ne determinam gradul de inadaptare.

uneori consider filosofia ca pe un cod de conduita, ca pe o partitura de pian ... pentru a carei cantare armonioasa ne trebuie doua lucruri: cea obligatorie, ureche muzicala, si cea facultativa, notiunea termenilor.

vad sinele asa cum percep vantul ... nu il pot atinge, dar ii vad efectele, il simt

pot sa inteleg vantul?

nu.

dar ce pot face atunci?

sa il las sa se manifeste ... punandu-ma la adapost de el cand este nervos, bucurandu-ma de el in momentele caniculare

cred in lume in masura in care o inteleg ca pe o tesatura de forte care se tensioneaza reciproc, reusind sa se manifeste in voie

daca eu trag de un fir la capatul caruia esti tu ... te trag spre mine iar eu incerc sa imi tin echilibrul pentru a mentine forta pe care ti-o imprim

ca sa am desert in desert este nevoie sa am padure amazoniana in padurea amazoniana

sufletul imi trage de ratiune si ratiunea tine firul intins; cat poate.

vad universul ca pe un mare vid aflat intr-un ritm constant de reinnoire

forte, forte, forte

contrarii, contrarii, contrarii

ce putem face este sa ni le educam ... sa proiectam totul intr-o mare de vectori cu care sa defilam in fata noastra si a oglinzii si sa spunem "de maine renunt la cercuri si invat sa ma deplasez pe elipse".

ce mie imi apare drept nebunie pentru tine poate fi perfect normal

de ce trebuie ca unul din noi sa aiba dreptate?

exista samburele de adevar universal, ireductibil si de netagaduit?

nu suntem tot ceea ce putem fi atata timp cat ne gandim la asta

asa ca ori, ori

- vreau sa te dezbraci ... pana ramai goala

- crezi ca m-ai vedea altfel?

- nu, te-as vedea la fel, doar ca dintr-un alt unghi; hainele sunt subiective.

- si crezi ca trupul este obiectiv?

- da, cred ca trupul este un dat, este ceva sigur, pe cand restul ... o incertitudine modelabila pe marginea careia ne place sa speculam de dimineata pana seara ... mintea, sufletul sunt doar spatii de joaca ale naturii; uneori cred ca am primit ochi doar pentru a nu calca in gropi si nicidecum pentru a distinge culori, forme.

- daca pentru asta am primit ochi, de ce vrei sa ma vezi goala?

- ca sa speculez, ca sa scot o ineptie noua cu privire la inconstient, ca sa ma imbaiez in teorii, simturi si iluzii optice.

- esti un neghiob poetic mai neghiob decat poetic

- refuzi rationamentul ca stimul al lamuririi?

- viata ne-a dat tot ce ne trebuie pentru a supravietui, dar cand am sesizat suprematia pe care o avem in fata fiarelor, ne-am gandit ca poate ar merita sa incepem sa traim; si asa avem acum "arta de a trai". rationam din instinct ; nu ne propunem sa gandim logic...nu ne propunem sa gandim....o facem imperceptibil; ce imprimam gandirii in mod rational este directia ... "cum"-ul, nu "ce"-ul; ia sa nu ne mai imbatam cu apa rece.

- si atunci de ce te gandesti atat si nu te dezbraci o data?

- pentru ca ma faci sa rad ... cand vad cum te amagesti ca ai avea ceva de castigat din asta.

- as avea ... te-as determina sa nu mai gandesti pentru o clipa si sa fii

- nu as fi ... as reactiona la un stimul ... indemmnul tau, adica

- de zece minute exact asta si faci.

inconstient? 

doar un nume dat unui fapt petrecut in afara prezentei noastre.
adica atunci cand suntem
in absenta.
hmm...poti ajunge din absenta in prezenta de spirit, si din prezenta de spirit in absenta sau merge numai intr-un sens?

nu cred ca exista un centru al universului ... exista un univers-mostrar distribuit perfect egal in noi toti, oameni, brute, vegetatie ... difera doar forma pe care o luam, haina in care ne imbracam, adica subiectivitatea cu care intelegem sa ne intamplam.

si cine poate atinge subiectivitatea in mod absolut daca nu omul, prin intelect ca element distinctiv in randul speciilor care nasc pui vii?

am dreptate sau nu, mai putin important ... dar cred ca natura lasa lucrurile sa existe ca atare cu un scop ... si tot ce exista in lumea asta este absolut necesar

nevoia este clara ... dar cum sa ramana o forta in aer? puterea cere opozitie ... adica dorinte. 

ne dorim lucruri pentru ca putem sa ne dorim lucruri; mai exact avem un privilegiu care ni s-a urcat la cap si ne-a torsionat nevoile a caror forta nu a facut fata 

cu toate astea nu cred ca intelectul este superficial ... este doar un revers al faptului ca toate celelalte specii nu pot decide cu adevarat nimic.

ce face omul sa fie om? intelegerea faptului ca decide, ca are prerogativele necesare lansarii in teorii, fara insa a se pierde in ele.
tentatia de a o si face este forta-pereche pe care o vad eu.

nu este nefiresc sa vrei sa nu folosesti un dar pe care il ai?