energofagie

uneori, privirea ta, faptele tale, tonul tau ma fac sa te intreb ce vrei de la mine

parca mereu ceri, ceri, ceri

și tot parca niciodată nu e de ajuns.

si tot parcă eu nu mai apuc sa pun ceva in loc

și tot parca nu îmi mai vine sa tot dau din ce nu prea mai am și care oricum nu va fi suficient.

ceva, așa, nu îmi sună bine nici în logica inimii, nici in cea a minților mele,
pe care, tot parca, nu stiu pe unde sa le caut.

serios, acum, tu ce ai face?

ce chestie!
initial aveam senzatia ca nu trebuie sa vrem constant cate ceva de la celalalt, ci este mai degraba suficient sa ne dorim suficient de la noi insine.

dar iata, lucrurile nu trebuie sa fie asa cum le speri.

inaltimile, in mod clar, nu sunt pentru toata lumea ... ce e drept, nici cele mai adanci dedesubturi ... dar cu siguranta cele din a doua categorie sunt mai usor de obtinut.