disensiune

ce inseamna echilibrul?
punctul de pornire care te conduce spre extremitati sau punctul terminus, cum vii dinspre ele, pe dreapta?

pe de o parte ma gandesc la el ca la un reality check dincolo de care incep derapajele si imaginatia invata sa riste
pe de alta parte, mi-l imaginez ca pe un semn de atentionare care transmite "pericol! va aflati in zona safe. aveti 5 minute de pauza inainte de a reincepe sa traiti!"

de cele mai multe ori inspre mereu, insa, cred ca de fapt echilibrul este o iluzie, o fabulatie a unui sens de care avem nevoie pentru a ne ancora in ceva.
un reper dinamic.
in nimic nu ai cum sa iti pui vreo baza si cu atat mai putin in absolut, asa ca singura varianta iti ramane acest punct dintre doua puncte pozitionate incert.

in nimic poti cel mult sa te delectezi cu nonsens in timp ce prin absolut iti poti preumbla gandurile si senzorialitatea la fel cum vantul iti incurca firele de par.

in starea de echilibru ce poti sa faci?
sa aspiri la momentul de dupa el.
sa speri la consecinte
sa te bucuri de pauza unui ragaz
sa iti fie dor de a ce a fost si sa te pregatesti de dorul urmator
sa il lasi sa treaca
sa casti de placere
sa inchizi ochii si sa musti din liniste
sa te delectezi cu gingasie precum intr-o dimineata cald-racoroasa de amor
sa decantezi cu ochii mintii
sa iti lasi sufletul sa aleaga
sa simti cum contractura muschilor vointei isi iau o pauza
sa transpiri toate angoasele, fricile si cele mai profunde temeri
sa respiri ca si cand e ultimul aer din univers .. apoi sa zambesti
si sa survolezi
pentru ca din echilibru vezi lumea prin cheia efemeritatii unei stari provizorii imperfecte.
te vezi exact asa cum in secunda imediat urmatoare vei inceta sa mai fii.
este o experienta plenara pe care nici un exces nu ti-o ofera, pentru ca in exces te consumi, in timp ce in echilibru te reformezi pentru a te consuma.

foto: Golden Gate Bridge, by Wingsdomain Art and Photography