timpul nu exista
Incepem sa ne cunoastem...mai ales in ceea ce ne ferim sa aratam celor din in
jurul nostru, sau cel putin in ceea ce alegem sa nu mai aratam.
Fiecare din noi a triat sever intre lucrurile pe care obisnuiam sa le facem si am ajuns amandoi la lista scurta a obiceiurilor cu care am conchis ca este bine sa mergem mai departe.
Insa istoria este inca alaturi de noi ... nedesprinsa de cotor.
Si nu numai ca stim ca ea este acolo, dar stim si din ce s-a nascut si mai ales, la ce a dat nastere.
Oare deslusirea, asumarea si mai mult decat orice,
intelegerea acelora dintre slabiciunile care ne sunt comune drept loc al
posibilei suferinte in viitor, ne vor trage aprioric inapoi si ne vor constitui
piatra de moara in timp, sau din contra, va fi locul de unde se va
naste increderea aceea care nu se cere rostita pentru ca locuieste in
fiecare clipa de aer?
Ai in fata ochilor intersectia mentala a perspectivei celei mai sublime ratari cu completarea pentru care ai trait pana acum si in numele careia v-a fost "inopinata" intalnirea.
Te arunci si speri sa se deschida parasuta sau te arunci si stii ca o va face?
Pana la urma, a intelege exact de unde pornesti si de unde porneste si el, a intelege exact ce iti asumi si ce isi asuma si el, si a-ti tolera exact ceea ce in mod normal ati pune amandoi in banca acuzarii, este incurajarea sau anihilarea unui precedent?
Si mai mult decat atat: este un risc sau o garantie?
Exact!
"Exact!" - ce cuvant clar si specific, dar care nu spune absolut nimic!
Este prin definitie cuvantul care are valoare doar alaturi de ceva ce se comunica pe sine.
Iar ce se comunica pe sine este eminamente imperfect.
Cum pot face casa buna perfectiunea si specificitatea lui "exact" cu inexactitatea lumii reale care se afirma la fiecare pas?
Pai sigur ca pot ... pentru ca perfectiunea exista numai in raport cu varianta sa ciobita.
Lumea e plina de oameni "exacti".
Nu numai ca nu m-a interesat vreodata sa dau ora "exacta" cuiva, dar nici nu am in anturaj oameni de acest soi.
Prefer sa transmit universului ce ora este in fusul meu orar.
Timpul nu exista...suntem toti niste bucle frumos suprapuse una peste cealalta ... diferenta intre indivizi este data doar de cat de strans au fost prinse bigudiurile sau daca unii din noi suntem pur si simplu creti de la natura.
Ai in fata ochilor intersectia mentala a perspectivei celei mai sublime ratari cu completarea pentru care ai trait pana acum si in numele careia v-a fost "inopinata" intalnirea.
Te arunci si speri sa se deschida parasuta sau te arunci si stii ca o va face?
Pana la urma, a intelege exact de unde pornesti si de unde porneste si el, a intelege exact ce iti asumi si ce isi asuma si el, si a-ti tolera exact ceea ce in mod normal ati pune amandoi in banca acuzarii, este incurajarea sau anihilarea unui precedent?
Si mai mult decat atat: este un risc sau o garantie?
Exact!
"Exact!" - ce cuvant clar si specific, dar care nu spune absolut nimic!
Este prin definitie cuvantul care are valoare doar alaturi de ceva ce se comunica pe sine.
Iar ce se comunica pe sine este eminamente imperfect.
Cum pot face casa buna perfectiunea si specificitatea lui "exact" cu inexactitatea lumii reale care se afirma la fiecare pas?
Pai sigur ca pot ... pentru ca perfectiunea exista numai in raport cu varianta sa ciobita.
Lumea e plina de oameni "exacti".
Nu numai ca nu m-a interesat vreodata sa dau ora "exacta" cuiva, dar nici nu am in anturaj oameni de acest soi.
Prefer sa transmit universului ce ora este in fusul meu orar.
Timpul nu exista...suntem toti niste bucle frumos suprapuse una peste cealalta ... diferenta intre indivizi este data doar de cat de strans au fost prinse bigudiurile sau daca unii din noi suntem pur si simplu creti de la natura.
Comments