care noi?

aseara a trecut prin mine fiorul nevoii de ramas bun

a fost un traznet care m-a facut tandari pe loc. 

si am transmis tandarile mai departe

iar azi m-am trezit dupa monologul tau oniric si m-am simtit dintr-o data a nimanui ... fara scop, noima sau dorinta de a face altceva decat sa ma gandesc la ce nu este cu noi

inca nu m-am elucidat si nu cred ca voi intelege curand

inainte si dupa 

asa se imparte o viata in doua

simplu si fara drept de apel

ca intalnirea noastra

ai vulnerabilizat tiparul valabilitatilor...nici un gand negativ pe care il indrept inspre tine nu rezista, nu reuseste sa razbata ori sa se impuna.

exista ceva acolo care il neutralizeaza si il transforma intr-un recul ce ma induioseaza ca pe o copila fara scut

faci din durere frumos si bland

transformi tristetea conjuncturilor in bucuria ridicarii deasupra lor si a intrarii in altceva

sa fii, oare, primul om de care sa nu stiu cum sa ma despart?

si de care sa simt ca nu trebuie sa o fac?

un du-te vino continuu
o aderare imperfecta a unuia pe suprafata celuilalt
si un efort sustinut intru contopire

we are always almost there...

- cum se ia suferinta la tranta? te intreb
- treci prin ea, traind-o! imi raspunzi fara ezitare.
- crezi ca ma feresc?
- da, te ascunzi, dai inapoi ... ti-e teama ca ar putea iesi?
- mi-e teama ca nu intelegi. si nu e propriu-zis o teama, asa e vorba...

- daca vrei sa ma doara, fii indiferenta! 

- nu vreau sa te doara, nu asta e ideea.

- o sa te caut! imi spui din nou a nu stiu cata oara.

- si daca va fi prea tarziu?

- atunci va fi prea tarziu. dar trebuie sa fie.

- esti sigur? ma gandesc eu sa inchid acest cerc al promisiunilor cu una care sa le cuprinda pe toate.

- ce intrebare e asta? spui uitandu-te la mine si asteptand lamuriri.

- simti ca prezentul iti scapa printre degete si tii neaparat sa promiti ceva pentru a-ti asigura viitorul. Then make it big!

Ti se citeste pe chip ca preferai sa nu-mi provoci acest ultim raspuns. Asa ca ripostezi:

- sa te tii!

- balansul perfect se face in doi, artist nebun! tot restul e o cautare haosanta a punctului de ancorare. dar tu stii deja asta.

- intr-adevar.

Vazandu-te ca ma iubesti, vazandu-ma ca te iubesc, ne gandim la cum am putea inchide intr-un sarut de weekend aceasta harjoneala de copii adulti... In schimb, cu dor unul de celalalt, eu plec si tu ramai. Sau invers?