sub acelasi cer

evadarea tacuta ... 

inainte sa cobor din masina, daca mai tii minte, usa era incuiata ... probabil se incuie automat cand pornesti motorul ... 

neputinta si, de fapt, lipsa de dorinta in a-ti da drumul, in a pleca, in a ma desparti de tine, mi-au dat prin acest simbol al incatusarii o stranie senzatie de libertate in captivitate. 

pentru un moment viitorul a ramas suspendat intre acum si acum plus inca o clipa si am simtit ca ai decis tu pentru amandoi, ca ai stiut sa ne plasezi  intr-un noi, cei care ne suntem perfect care nu necesita interventie.

in visul meu brodat pe loc parea ca nu mai vrei sa imi dai drumul, ca nu mai am nevoie de luciditate, de ratiune, de analiza, de ... impotrivire.

parea ca lupta nu se mai lasa dusa

parea ca se intampla ce se cerea sa se intample

usa incuiata a masinii, aparenta sa intemnitare, tu acolo mi-ati luat simtul raspunderii ... nu mai trebuia sa ma extrag fortat din urna unui prezent dureros de dulce ... ce bucurie sa nu mai trebuiasca sa spun "nu" cand fiecare particica din mine urla "da".

rabdarea, disciplina...

credeam ca le-am trait deja in formele lor cele mai profunde, dar nu.

complicitatea cu energia care iti aduce binele si siguranta aproape mistica pe care le simti cand, desi lucrurile nu se intampla intocmai dorintelor tale, auzi universul soptindu-ti: "o sa-ti placa mai mult scenariul asta".