diviziunea muncii

aseara am adormit gandindu-ma la ce mi-as dori sa visez, dar somnul m-a luat in primire inainte sa apuc sa-mi dau indicatiile de regie

"inchide ochii si lasa-ma pe mine!" mi-a soptit luna.

stand prea mult pe ganduri uneori ratam startul.
sau finalul.

poate ca ar fi bine sa ne externalizam fraiele cateodata si sa ii lasam pe cei care stiu ce fac sa se manifeste in ceea ce noi avem senzatia ca stapanim.

diviziunea muncii ii spune.
nu pot toti sa faca de toate si foarte bine
asa incat propun sa permit lunii sa imi vegheze subconstientul, soarelui sa imi ghideze hatisurile logicii cotidiene si tie sa ma completezi.

intrebarea este: ce rol imi revine mie?
inainte sa raspund tin sa fac o precizare catre mine insami: uneori este mai greu sa delegi iar tie sa iti ramana dreptul de veto, decat sa faci tu tot.

iti spuneam aseara ca whatsapp-ul te lasa sa alegi intre a fi vazut + a vedea si intre a fi incognito fara a vedea.
aplicatia nu iti da oglinda cu ajutorul careia sa vezi dupa colt.
e sincera si te imbie la sinceritate lasandu-te sa afli cine esti prin intermediul a ceea ce alegi.

revenind, asadar, la roluri: cred ca mie imi ramane rolul de a ma realege pe mine in fiecare dimineata ca detinator de veto.
lasandu-i pe ceilalti sa ma intample imi rezerv mie perspectiva celei mai detasate obiectivitati.
si perspectiva am stabilit ca este importanta, nu?