Faţarnicie de salon

      S-a intamplat sa ma loveasca printr-un "direct approach" o d-ra blanda. Pe Lipscani. Cu o propunere. Ma invita la o sedinta de machiaj profesionist gratuit. Pe principiul "nimic de pierdut" am fost azi la ei. Pacat ca s-a aplicat si "nimic de castigat". Nu vad ce este de inteles in spoiala aceea aplicata voit, cu minutiozitate si cu tendinte de perfectionist in negare. Ascundeti tot, dragelor, printr-un machiaj 100% natural! Natural de fals. Vai, o experienta sinistra. Din care mi-am dat seama ca nu este imposibil sa ai doua feţe :) .
      Tipa care s-a ocupat de noua mea fata ce va fi fost sa vina a fost chiar de treaba, atitudine foarte faina, tinuta la fel, machiaj :) la fel. Doar ca ce-mi facea mie nu ma incanta deloc. Imi punea straturi straturi. De departe, nu zic nu, aratam chiar bine - ptii, ptii, sa nu-mi fie cu deochi :) - dar in secunda in care mi-a adus oglinda sa ma admir, am avut un soc. Nu ma mai vedeam. Eram, la alegere, orice: un circar, o actrita de film sau teatru, o papusa de pus in vitrina somata sa stea nemiscata etc. Dar cu siguranta eu eram pe undeva pe sub foile de fond de ten, pudra, gel, mascara, fard, si cine stie mai ce?

       Nu inteleg de ce mascara(da) asta zilnica pe atatea fete si feţe. Hai, un retus mic, o idee de ceva, dar maglavais cu bidineaua? In fine...

       Tot ce am putut ingaima la final (nu vroiam sa jignesc pe nimeni, dar nici sa ma mint singura)  a fost ceva atat cu dedicatie pentru mine cat si pentru ele: "Deci pot arata si asa!". S-au bucurat. La fel si eu ca eram la doi pasi de casa unde deja vedeam zambindu-mi din raft un demachiant.