Cabluri interioare si prize

      Rata de transfer a trairilor noastre catre cei din jur depinde intotdeauna de cablurile care ne leaga de acestia. Numarul de biti va fi direct proportional cu deschiderea pe care o avem fata de persoanele cu care interactionam. Insa niciodata nu vom putea transmite TOTUL. Este imposibil. Nici o "memorie"-emitator nu este dispusa sa renunte la experientele sale, sa se reseteze intru regenerare, la fel cum nici o "memorie"-receptor nu este dispusa sa preia fisiere doldora. Ca ne convine sau nu, ca ne mandrim cu asta sau nu, ca ne este rusine de acest adevar sau nu, ca ne vine sa urlam sau nu, fiecare isi duce bitii cu el. Cel mult se poate elibera transmitand unuia sau altuia cateva date prin ocazionalele cabluri de memorie ce aparent se regasesc. Ba nu, cel mult "o pun" de un server in doi daca se potrivesc mufele atitudinalo-emotionale (altfel ar pica in mod constant) :). Dar atat, acesta ar fi maximul. In rest, toti un cablu si-un pamant.





"Manunchi" de ganduri inca ne-IZOLATE la capete. Urmeaza.