Cum ma bucur

Ma bucur la achizitia unui bun de lux.

Ma bucur cand ma pot bucura de natura si de capriciile ei.
Ma bucur cand primesc o privire afectuoasa de la o persoana la care tin.

Ma bucur cand intalnesc ochii sufletului-pereche.

Ma bucur cand dintr-o pereche de ochi mi se transmite incredere.

Ma bucur ca vad, cand simt, cand aud, cand miros, cand ating ceva.

Ma bucur cand imi impart tacerea cu cineva cu care nu este nevoie sa vorbesc.

Ma bucur cand imi impart bucuria cu cineva care mi-o intelege.

Ma bucur cand am cui sa-i spun ca ma doare, fara a ma teme vreodata de santaj emotional.

Ma bucur cand simt ca imi apartin.

      Ma bucur ca exista atatea paliere de a te bucura, de a simti emotie, de a trai intens.

      Fiecare bucurie insa, cu viata ei utila si cu propria perioada de amortizare.

      Unele din ele - cele mai binevenite pentru majoritatea dintre noi - NU au NICI UN FEL de consecinte nefaste dupa ce tocmai s-au amortizat: primele doua. Ceea ce e bine. Restul, de la agonie la prapad :).

      De ce? Pentru ca primele nu consuma din tine, ci doar iti adauga (la suprafata, atentie! pentru ca nu vor putea niciodata sa strabata coaja!) material. Dupa ce emotia se consuma, esti acelasi de dinainte. Ca si cum ai fi fost criogenat, conservat.

      Sa ne luam lucruri, deci! Te costa la buzunar, e adevarat, dar nu te costa din inima. Si mai mult decat atat, sa ne cumparam lucruri pentru a ni le face totemuri, pentru a ni le expune in vitrina neputintei. Ca doar, ce rost are sa ne exersam sufletul cand odata acoperit cu facilitati, nici macar nu se mai vede?

Si de departe, cel mai tare ma bucur cand ma bucur sa constat ca nu ma bucur pana la capat decat cand ma bucur cum se bucura!

:)