Sunt vreo patru cu toatele.Din ele deriva viata.

Rezonam cu realitatea:

Fie tu simti si el nu simte.

Fie el simte si tu nu simti.

Fie tu simti dar el simte mai putin.

Fie el simte dar tu simti mai putin.

Negam acum. Si inmultim cu doi daca negam negarea prin impregnarea in celalalt.

Fie tu simti dar nu vrei sa simti si el nu simte. Fie tu simti dar ai vrea sa simta si el si el nu simte.

Fie el simte si nu vrea sa simta si tu nu simti. Fie el simte dar ar vrea sa simti si tu si tu nu simti.

Fie tu simti dar nu vrei sa simti si el simte mai putin.Fie tu simti dar ai vrea sa simta si el si el simte oricum mai putin.

Fie el simte si nu vrea sa simta si tu simti mai putin.Fie el simte dar ar vrea sa simti si tu si tu simti oricum mai putin.

Modul conditional optativ. Am vrea sa acum:

Fie tu ai vrea sa simti si el nu simte.

Fie el ar vrea sa simta si tu nu simti.

Fie tu ai vrea sa simti mai putin si el simte oricum mai putin.

Fie el ar vrea sa simta mai putin si tu simti oricum mai putin.

Mai sunt doua:

Fie tu nu simti si el nu simte. Deci el nu simte si tu nu simti. Deci e degeaba.

Fie tu simti si el simte. Deci el simte si tu simti. Deci e.

Am uitat ceva?

Nu. Pentru ca a doua din ultimele doua e starea de dorinta. Si revenim la conditional optativ. Daca se ambitioneaza sa nu fie doar dorinta e realitate si atunci e oricare din ultimele doua ale primelor patru.

Corolar: totul este o zbenguiala intre stari si ne-stari sau stari mai puternice decat ne-starile celuilalt.
Dilema: ce faci cand tu simti si vrei ca si celalalt sa simta la fel, adica atunci cand nu ai pentru cine sa simti?