Mai atentie la apropieri!

    Ce lege a firii nescrisa, nefireasca si trista sa tinzi spre indiferenta vizavi de lucrurile care iti devin subit accesibile!

    Sau pe masura ce distanta intre locul unde te afli si cel in care doresti sa ajungi se scurteaza pana la anulare, sa incepi sa intarzii...

Am intrat in Biserica Neagra pentru prima data la 26 de ani dupa tot atatia de ani de Brasov si in al patrulea an de perindat zilnic prin fata ei.
Am vazut Gradina Botanica in al doilea an de stat la doi pasi de ea si la sase ani de Bucuresti.
Am vazut Muzeul National de Arta in al treilea an de stat la doi pasi de el si la al noualea an de stat in Bucuresti.
Am inceput sa uit parca de existenta parcului Cismigiu imediat ce a devenit un obiectiv la un pas departare.
Am inceput sa pretuiesc timpul pe masura ce contractia lui risca sa devina tot mai evidenta.
Si aceasta mea culpa personala ar putea continua ...

    Accesibilitatea oare taie din interes? Ce prostie ar fi sa fie adevarat! Nu? Ar insemna sa refuzi a te accesibiliza  din lipsa nativa de fonduri pentru viitoarea ignoranta primita ca bonus sau de ce nu, ca dedicatie chiar, pentru fapta ta...

    Viitorul ar putea parea insa mai previzibil din acest punct de vedere - pentru noi toti. Doar ca nu ne dam inca seama de vecinatatile noastre pe care acum le ignoram pare-se din obisnuinta si pe care vom incepe la un moment dat sa le observam treptat si accidental.

    Este totusi bine ca nu avem toata lumea la picioare si nu ne desparte de realitate doar o secunda. Am intarzia cu siguranta la toate intalnirile cu viata! Acum si asa, mai mult sau mai putin ignoranti si cel putin teoretic, suntem inca punctuali...