Obloane

    Cand faci pe curajosul din slabiciune este ca si cum ti-ai calca singur pe cap. Este contorsionismul extrem. Procesul in sine nu implica nici un dram de durere ci doar sfortarea de a face mastile sa-ti stea lipite de propriul chip si pe propriul corp numai pentru ca nu ai reusit sa-ti faci educatia de victima inainte de a pasi intre oameni.  Ce sa-i faci, ai ratat startul asa ca trebuie sa te descurci din momentul in care ai constientizat acest lucru. Recuperezi. Precum suferinzii de osteopsatiroza, doar sustinut de chingile care iti mentin echilibrul si preintampina accidentele poti sa te manifesti altfel decat un biet paraplegic a carui functie locomotorie i-a fost suprimata de sorti. Dar din nou, procesul nu implica durere.
    Asadar se iau mai multe masti, cate una pentru fiecare bucata-emotie care se doreste a fi suprimata si se pozitioneaza incepand cu zona ochilor si pana la...Da, deci se porneste din zona ochilor si se continua...Asadar incepand cu zona ochilor...Pai...Aaaaah...TzTzTz...Hmmm, mai are vreun rost continuarea? Deja este bezna si clar-obscur. Ajunge. Daca iti poti masca ochii te poti considera la adapost de stihii. Si poti poza in curajos. Intrebarea este cum te-ai recunoaste vanzandu-te pe strada?