Sa ne intelegem


    Mic, mic, mic. Aplomb autodistructiv. Viitor incert. Si compromis. Ambitie si idealuri de viata inutile in raport cu trecutul. Mic, mic, mica. Moralitate indoielnica. Etica dezbatuta fata in fata cu sinele si batalii prezente si viitoare care nu vor mai fi vreodata castigate. Vis de nefiinta. De disparitie subita catre himere innecate in adevarul insuportabil. Hop-uri de netrecut, de neindurat, de neschimbat, de neinteles, fara nici o justificare. Bantuita. Rascoliri. Credibilitate stirbita. Constiinta faramata care este treaza degeaba. Cioburi in suflet, ochi, creier, vene. Cioburi in oglinda care te "cadoriseste" cu un blestem inainte de a pleca din casa in fiecare dimineata. Si cioburi in aceeasi oglinda care te primeste cu " de ce mai traiesti?" cand te intorci acasa in coltul tau de lume. Un colt care te respinge prin faptul ca este locuit chiar de tine. Zi de zi. Dezamagiri peste tot. Si mult balast ca forma de dainuire a tuturor ambitiilor si orgoliilor avute vreodata. Exil in propria constiinta sfaramata. Si teama de eviscerare neuronala timpurie. Mic, mic, mic. Speranta nu moare ultima daca nu mai are temeiuri de a se naste. Agorafobie. Claustrofobie. Teama de ochi si priviri. Ingenunchere in fata propriilor cuvinte negandite. Nimic nu mai poate fi frumos decat prin instalarea ignorantei, indolentei si distrugerea filamentului de bec, care nu mai gaseste motive sa lumineze...ceva.
    Valoarea de rascumparare a propriei vieti? Nula!. Si nu din lipsa de orice tip de cerere ci din imposibilitatea de a solicita sume negative de bani intr-o tranzactie.
    Uitatul in oglinda - o ultima incercare de a te aduna pe sine intr-un mini-univers compact si de a vizualiza o forma contrara senzatiei de imprastiere acuta in particule si parti componente. Imposibil. Oglinda te reflecta asa cum te simti.
     Actiunile zilnice - biete inlantuiri mecanice de alternanta drept-stang-drept-stang-drept...si aceasta doar daca apuci sa te ridici in picioare intrucat coloana vertebrala simti ca este oricum iremediabil compromisa.
     Bucuria la zarirea soarelui matinal este istorie.
     Lipsa solutiei. Lipsa unei rezolvari a speţei

    Ecce Homo dezadajduit, caeteris paribus...
    Si o posibila definire a expresiilor "the damage is done" sau "damaged goods" cu un truism nu doar adevarat ci si foarte adevarat: cand te scalzi in mlastini si troace te mananca porcii.
     Increderea? In tine, in ceilalti? Ha! La loc comanda, trebuie sa inveti din nou cum se are incredere. Pune mana pe caramizi si zideste!

    Viata poate lua chipuri dintre cele mai diverse. Si indiferent de cat vrei sa te tii de glume cu ea sau sa spui "nu cred asta" iti poate replica suav "vorbesti cu mine?" Iti vine sa intrebi "Da, vorbesc cu tine. Mai esti acolo? Si eu mai sunt in tine?"

     Singura solutie cu sens: sa ajungi sa crezi ca nu te meriti pe tine. Pentru ceea ce esti de fapt. Mai exact sa consideri ca o vorba, un gest, ce-o fi, sa-i zicem scapare nu te defineste ca om. Daca nu te meriti pe tine in acest sens inseamna ca desi acea scapare te descalifica, nu o face decat prin comparatie cu veritabilul "tu insuti" (neavand valoare decat prin alaturarea cu altceva, singulara fiind nula). Intrebarea este cum te poti recupera - in si din aceasta scapare? Cum te poti recupera pentru a te lasa apoi meritat de altii pe care ii meriti?
    Esti doar un joc de carti. Fara joker-i! Astfel ca fiecare carte isi are propria valoare, nu exista surogate sau inlocuitori pentru atunci cand nu stii ce sa faci. Afli! Daca poti. Si daca stii cum. Si stii pentru ca este simplu, totul este simplu, nu insa si mai putin greu: tai din tine in carne vie pentru a avea unde sa regenerezi.
    Cum? La fel de simplu si acest raspuns: singur! Oricine altcineva nu poate face altceva decat sa-ti dea ragaz pentru asta. Bineinteles, daca i-ai creat senzatia macar pentru o secunda ca meriti sa isi faca chef pentru acest lucru sau pentru tine. Si numai dupa ce te-ai convins ca tu nu te meriti pe tine insuti printr-o scapare. Pana atunci (te poti iluziona ca) te joci singur cu asii, cautandu-te.




Comments