RALUCA MIHĂILĂ

sa presupunem ca avem in fata un "ceva" lipsit de aplomb si porniri umane, deci, incapabil de eroare este un "ceva" care exista si atat. ne uitam la aceasta entitate si bandu-ne cafeaua de dimineata, realizam ca o putem defini, ca o putem imbraca in uniforme, o putem vedea si inchide in concluzii. daca i-as injecta acestui "ceva" conditia de om, ce ar fi mai important in economia universului? ca i-am transmis putinta de a face inevitabil erori, sau ca l-am ajutat ca, dintr-o data, sa nu poata scapa conditiei de a deveni?

incearca ceva nou in fiecare zi de exemplu pentru azi, vezi cum ar fi sa te contempli ca si cum n-ai mai fi presupune-ti o umbra de forma trupului tau si de marimea sufletului dinauntru... si urmareste-o! permite-ti ratacirea pe ulitele nefiintei tale, doar-doar vei sti ca pe viitor sa nu te sperii si sa tragi brusc de volan cand vin de pe contrasens intersectiile cu tine insuti

Imi pare ca marea se contine. Nu se razgandeste si merge inainte indiferent de orice. Isi redefineste constant propriile limite ... desi ar putea inghiti stanci, plaje, pamanturi, ea se invarte mereu in jurul unor linii clare, fata de care avanseaza si apoi se retrage, avanseaza si apoi se retrage Domina. Este previzibila in aceeasi masura in care este de nepatruns. Se lasa traita de tot ecosistemul pe care il intretine si tine in viata. Si-a bazat propriul univers pe un principiu nou: lipsa aerului Nu permite spatii, este o continuitate perfecta. Nu vom gasi niciodata goluri de apa. Face o norma din lichiditatea-i fizica. Trece pe nesimtite din albastru deschis in negru de abanos, naste valuri dupa perioade de acalmie, loveste cu putere malurile dupa ce intai le mangaie suav. Oglindeste tot universul din afara ei. Se lasa lovita, patrunsa, atinsa pentru ca imediat dupa, sa redevina curgere. Apara in aceeasi masura in care ataca. Si reuseste asta fara sa faca practic nimic

stii cum e sa fii intr-un mediu ostil in care nu ai ce cauta, insa totusi simti ca inca nu este momentul sa pleci? fie pentru ca este de natura sa iti ofere un oarece confort cu care te alimentezi pe tine in afara lui, fie pentru ca inca nu ai invatat tot ce se poate invata, fie pentru ca te afli pe tine, fie pentru ca inca speri la ziua mantuirii celor multi, fie pentru ca din acea postura poti face bine altora... ... si induri. nedreptate, rautate, micime, politrucism si mascarici marsavi pentru ca de fapt ai rabdare Petru Cretia a subliniat perfect ce inseamna asta: 'rabdarea este forma pasiva a curajului, rezistenta in timp la raul din lume (...) A rabda nu inseamna simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau dusmanos fiintei tale (...), ci taria de a indura, darzenia de a ramane intreg, stapan pe tine, nealterat si neinfrant. (...) Rabdarea implica un termen final (...) cand tu insuti iti vei fi strans destule puteri, si destula obida, pentru a putea sa scapi de ceea

...daca dai de ele!

'Cum ar fi sa fii asa cum esti, in toate lumile in care traiesti?', am fost intrebata azi de cineva care s-a aflat dintr-o data, mult mai aproape de cine sunt eu ca om... M-a vazut din alt unghi, unul pe care nu il vazuse atata timp si care se pare, nu se vede neam. E ok :) Ii dau dreptate, ma comport diferit in functie de mediile unde ma duc, in functie de oamenii cu care interactionez. Indiferent de 'rolurile' pe care mi le iau, raman eu insami de fiecare data si nu fac rabat de la autenticitate. Doar ca ma dau in portii si apelez la eu1, la eu2, eu3  ... foarte rar spre deloc mi se ofera ocazia sa fiu 'eu'. Sa ma arat complet. Completul nu este usor de gestionat nici de posesor si uneori, nici de interlocutori. Motivul este simplu: nu ii lipseste nimic, deci nu ai ce sa ii repari. Si mai mult decat atat, pentru a putea interactiona optim cu fiecare din lumile in care intru, ideal este ca fiecare din ele sa ma considere normala. La cap. Iar cum

Ori de cate ori recitesc ce am scris la un moment dat, trec printr-una din cele doua stari: surprinsa placut de inlantuirea frazelor sau rusinata de cvasi impostura ideilor cu care nazuiesc sa-mi intrerup linistea. Pentru ca ori simt ca am reusit, ori ca sunt mereu in expectativa universului lui "always almost there" Nu cumva la fel functioneaza si cand ne amintim de deciziile noastre? "Ce ai schimba, daca ai putea, din trecutul tau?" Eu, nimic. Si cu siguranta nu as schimba nimic din ce am scris. Rusinea este un sentiment dureros de util.

care este diferenta intre a fi suspendat intre concreteturile mai multor lumi si a te contine? care este linia de demarcatie intre a fi al nimanui si a fi al tau insuti?

Toata lumea "multumeste mult" si "multumeste tare mult". De cand "multumesc" nu ne mai este suficient si de ce gonflam firescul? Prea multi de "super", "foarte" si "perfect" expulzeaza din vocabular normalitatea care suporta termene de comparatie. Adica acele notiuni deschise, care permit comunicarea, in contraponderea celor inchise, construite tocmai pentru a spune tot, pentru a contine absolutul. Avem nevoie de contraziceri, de imperfectiuni, de completarea noastra cu cineva care sa ne contina  idealurile inexprimabile... deci, lasati-le spatiul de manevra!

te iubesc in forma de triunghi  pentru ca nu am    ceva mai bun de facut         pur si simplu                    pentru ca nu pot                                                      sa te ne-invat

Sunt o combinatie interesanta de metale Ra  este simbolul pentru Radiu - element radioactiv Lu  reprezinta Lutetiul, un element chimic din categoria lantanidelor, cel mai dur si dens Ca  este binecunoscutul Calciu. Reactiv si cam moale pentru un metal, dar a carui carenta dand efecte severe de care trebuie tinut cont. Ma recunosc. Sunt un compost reactionar, revendicativ cu sine, tolerant dar totodata dur, aerian si visator dar nu fara o densitate a ideilor si dozelor de abstract care uneori ma cutremura intr-atat, incat ma inmoi. Si o iau de la capat, pornind de la reactivitate.

"Îngăduie-ți să fii singur. E ceea ce le lipsește oamenilor cel mai mult astăzi. Toți sunt împreună tot timpul, laolaltă, aduși, adunați, puși alături, urmându-se unul pe altul. Aproape nimeni nu mai e singur. Singurătatea e suportată doar de o minte sănătoasă, numai prin ea ești în lume și în afara ei în același timp. Îți vei cunoaște locul, îți vei regăsi ritmul. Amintește-ți că frica de a fi singur te slăbește iremediabil. E un secol colectivist, cel mai sângeros din câte au fost. Așadar, în lipsa altei educații, respectă-ți prezența."* Eu sunt. Ma ascult. Ma intreb. Ma caut. Ma gasesc. Ma caut din nou. Ma intreb lucruri la care nu vreau sa raspund, doar-doar slabesc inertia amanarii onestitatii fruste. Imi place ... uneori intr-atat, incat imi prefer compania, celorlalte complezente. Gasesc in a fi singur exercitiul complet al ragazului, al intelegerii propriei respiratii, al imblanzirii mintii, al intimitatii trupului, al tolerantei ... al rabdarii de sine. *Mario B

De ce e alfabetul scris in ordinea in care e?

Senzatia aceea in care nu pot sa nu iti spun ce simt, cat ma doare ... desi stiu foarte bine ca nu rezolv nimic, ca nu ajut dificultatea in care ne-am plasat Dar nu pot sa tac Sau cel putin simt responsabilitatea fata de rostirea acestui adevar... Cum pot sa tac si, cel putin, sa crut astfel accentuarea durerii pe care o stiu in tine? Vreau sa tac Vreau sa pot Vreau sa vreau

Atata sunt si mai mica nu ma fac pentru nimeni

am picioarele infipte in pamant pana la genunchi sunt, practic, imobila locomotor capul imi e bine infipt in nori sunt, practic, imobila ideatic am sufletul infipt in cutit si orice miscare imi poate imi poate fi ''de deochi'' sunt, practic, imobila emotional am ochii bine infipti in craniu sunt, practic, imobila vizual am limba bine infipta in gat sunt, practic, imobila lingvistic. odata spus, orice 'ceva' ramane spus si oamenii deschisi la minte sunt rari(simi)

e periculos sa dai prea multa putere ideilor tale o sa ajunga sa se traga cu tine de sireturi si, pe nesimtite, iti vor invada sufletul ideile nu au ce cauta in inimi locul lor este in imponderabilul mental in, pe langa, printre si prin sinapse ce faci, insa, cu acelea dintre idei care scapa coliviei neuronale si care reusesc sa zboare spre inaltimi? cum le aduci la sol? le impusti doar asa le desumfli si deci, pot reveni pe pamant. tocmai de aceea cred ca ideile nu pot ramane niciodata in locul unde apar, pentru ca decidem cu inima, dar ne justificam deciziile folosindu-ne de logica.

Incotroul meu a devenit instabil, inodor, incolor. Narcisismu-mi isi reclama un viitor pe masura imaginii pe care trecutul o are in prezent ... iar in absenta unuia viabil, ramane suspendat, dandu-se in leagan si ciopaind o guma Turbo cu surprize. Vazduhul e foarte primitor cu nehotaratii ... ii ia ca atare, sarmanii, si ii infofoleste in moii nori. Legea gravitatiei, insa, nu iarta pe nimeni, cu atat mai putin pe cei care ajung sa orbecaiasca, crezand ca pot cadea in sus. Daca ne-am putea alege coconul in care sa defilam ... vazduh sau gravitatie! Dar nu putem. Sunt ca mama si tata, ne reamintesc de origini. De pustiu. De Nimic. De Iubire. De noi.

Exista oameni in fata carora nu ai voie sa gresesti Sunt plamaditi din samanta care aminteste mereu de cine ai fost intr-o secunda de decadere Sunt de evitat din toate punctele de vedere Vad o eroare gravisima in a te insoti de oamenii care iti tin un recensamant constant al greselilor din care te-ai inaltat si care te-au ajutat sa devii cine esti azi

Gust de dor. Dor de duca, dor de galagia discretiei cu care libertatea isi face simtita prezenta. A trecut repede.  Au fost 7 zile pline, din care 5 de festival. Nesiguranta la inceput. Nou. Mult nou. Eu, iesita dintr-un cocon corporatist si educational din care nu mai iesisem de doi ani, cu munca si invatat continuu. M-am simtit catapultata din lumea mea introverta intr-un univers de jumatate de milion de oameni care imi era spatiu de joaca mai demult, dar care acum devenise o mica cusca cu gratii invizibile: eram prizoniera lipsei de limite. A trebuit sa imi ajut ochii sa se reacomodeze foarte repede cu lumina, dupa foarte mult timp de bezna si studiu in intuneric. Neclari noi. Tu mereu prezent, si totusi nu acolo, mereu altundeva. Acorduri demuuult uitate ... o pleiada de alegeri muzicale si nu numai, oameni frumosi, veseli, mirosuri teribile de mancaruri faine, culori si iz de asumare si libertate. Am primit la intrare o bratara care indemna la "Be free

De asta te vreau langa mine ... pentru a ma ajuta sa ma ridic la nivelul asteptarilor mele

Sunt prea lucida si mult prea rationala ... iau guri mari de coerenta ca si cum as respira adanc in aer tare de munte ... si ametesc usor Sunt prea lucida....intr-atat, incat totul devine neclar de la atata prim plan ... simt nevoia de a ma amorti un pic si de a-mi blura perspectiva.

- Imi pare rau, dar trebuie sa inteleg de unde am aceste costuri suplimentare. Stiu sigur ca nu am depasit limita de abonament - Ne pare rau, dar asa stau lucrurile. Din analiza de trafic rezulta ca ati depasit cu mult cei 5 GB - Atunci de ce nu mi-ati trimis un mesaj de avertizare in acest sens? Conform contractului asa ar fi trebuit - V-am trimis in data de 25 iulie la ora 15:36. - Stati un pic ... Vai, da, aveti dreptate. Dar de ce nu am tinut oare cont de el? Totusi, revin, nu inteleg de unde provine depasirea, imi pare rau. Puteti sa imi dati listingul pe email? - Sigur ca da, la ce adresa? - cordelutzaintinsa@yahoo.com - Mai spuneti o data? - cor-de-lu-tza in-tin-sa @  ya-hoo.com - Am inteles, va trimitem acum - Hai, mai, am vorbit de atatea ori sa iti urmaresti traficul. Nu mai vreau sa platim aiurea - Dar nu stiu de unde provine depasirea, sincer. Am primit acum pe email ceva de la ei, iti trimit si tie sa vezi - Tu ai vazut ce apare in listing?

As vrea sa nu ma mai sacaie toti cu atatea intrebari despre sens .. de ce fac asta, de ce fac ailalta .... Nu poate fi totul degeaba, nu inteleg?

Cred ca doar dupa ce te realizezi (indiferent de ce ar insemna asta) iti permiti luxul de a-ti ingadui in mod controlat ratarea ... pana si a vorbi despre asta este un apanaj al celor care se pun la incercare cand nu mai au unde sa urce

Uneori uit sa-mi tin de urat. Ce sa fac, se mai intampla ... nu putem tine minte tot. Ma intreb ce a trebuit sa uit ca sa retin asta.

Da. Am gasit trei lucruri la care nu as renunta, probabil pentru nimic in lume... Sa tin in brate oameni la care tin Sa mananc papanasi cu dulceata si smantana...dar din aia buni, prajiti cum se cade, facuti cu branza proaspata si cu gogosele puse mot ;) Sa adorm la soare ... sa ma las cazand in acea semiruptura de realitate care iti ofera luxul de a simti cum realitatea imediata se dizolva in lumea ta interioara pe ritmuri calde de iulie.. In aceasta ordine.

Momentul acela cand se uita la tine atat de patrunzator, incat iti vede in suflet

cuvântul lipsă care definește senzația că viitorul e mai încăpător decât trecutul

[Iese furtunos din masina si se napusteste asupra masinii ei] Tuzgura matii satz fut az si maine. Cum ma injuri de mama, cand mamai moarta, proasta dracu'? Fitziar capu ala prost satz fie, vaca ordinara! [Trec 5 minute] Ma scuzati pentru iesirea de mai devreme. A innebunit lumea, zau ... si cred ca si eu cu ea. De obicei nu sunt violent. Dar chiar sa te iei de om cand nu-ti face nimic? Nu inteleg de ce se poarta oamenii asa ... nu e corect. Nu e corect sa fim bataia lor de joc. Si nu e normal sa stai sa inghiti. As putea sa le zambesc, cica ajuta ... dar nu imi vine. Am incercat, dar nu imi vine sa fac asta in astfel de momente. Pe cuvant! Am citit ca odata suparat, foarte rau iti iesi din stare ... cum sa fac sa nu ma mai las furat de pornirea asta pacatoasa? Imi puteti da un sfat, va rog? Nu mi-e rusine sa intreb. Simt ca pot mai mult.