Vad

Incotroul meu a devenit instabil, inodor, incolor.
Narcisismu-mi isi reclama un viitor pe masura imaginii pe care trecutul o are in prezent ... iar in absenta unuia viabil, ramane suspendat, dandu-se in leagan si ciopaind o guma Turbo cu surprize.

Vazduhul e foarte primitor cu nehotaratii ... ii ia ca atare, sarmanii, si ii infofoleste in moii nori.
Legea gravitatiei, insa, nu iarta pe nimeni, cu atat mai putin pe cei care ajung sa orbecaiasca, crezand ca pot cadea in sus.

Daca ne-am putea alege coconul in care sa defilam ... vazduh sau gravitatie!
Dar nu putem. Sunt ca mama si tata, ne reamintesc de origini. De pustiu. De Nimic. De Iubire. De noi.

Comments

Anonymous said…
Nu te poti ascunde in vazduh de iubire, nu te poti târâ pe pamant dupa ea.
Daca gasesti tu usa aceea sa mi spui si mie cum arata, daca reusestu sa ti cladesti coconul imponderabil poate imi spui ce ai pus in el