Cu mine nu sunt niciodata singura

"Îngăduie-ți să fii singur. E ceea ce le lipsește oamenilor cel mai mult astăzi. Toți sunt împreună tot timpul, laolaltă, aduși, adunați, puși alături, urmându-se unul pe altul. Aproape nimeni nu mai e singur.
Singurătatea e suportată doar de o minte sănătoasă, numai prin ea ești în lume și în afara ei în același timp. Îți vei cunoaște locul, îți vei regăsi ritmul. Amintește-ți că frica de a fi singur te slăbește iremediabil. E un secol colectivist, cel mai sângeros din câte au fost. Așadar, în lipsa altei educații, respectă-ți prezența."*

Eu sunt. Ma ascult. Ma intreb. Ma caut. Ma gasesc. Ma caut din nou. Ma intreb lucruri la care nu vreau sa raspund, doar-doar slabesc inertia amanarii onestitatii fruste.
Imi place ... uneori intr-atat, incat imi prefer compania, celorlalte complezente.

Gasesc in a fi singur exercitiul complet al ragazului, al intelegerii propriei respiratii, al imblanzirii mintii, al intimitatii trupului, al tolerantei ... al rabdarii de sine.

*Mario Barangea

Comments

Anonymous said…
"doar slabesc inertia amanarii onestitatii frustre"
WoW!!!! Ma inchin in fata exprimarii! desi simt exact la fel niciodata nu as fi reusit o astfel de exprimare. Mi ar fi iesit probabil ceva de genul in singuratate ma mint singur sau mai degraba fug de singuratate pentru ca imi este frica sa raman singur cu gandurile mele, faptul ca trebuie sa ma mint nu mi este confortabil. Fabulos curajul de a ti spune doar ce vrei tu sa auzi indiferent cat este de adevarat.
Si tipul misto, am sa ti l rapesc spre urmarire.