RALUCA MIHĂILĂ

    Nu stiu cum se face dar de cele mai multe ori in momentele in care ai impresia ca stii totul de fapt stii cel mai putin. Daca nu cumva chiar nimic.     De ce cand lucrurile par a o lua pe un traseu normal este nevoie ca realitatea aparenta sa devina o simpla impresie si singurele certitudini pe care le ai sa o ia la fuga?     Este un sentiment foarte enervant. Ai vrea sa intrebi. Ca sa afli. Ca sa nu mai fierbi.     Deci? Ce faci in situatia asta?     Pai...nu intrebi, oricum nu ti-ar spune, nu? Doar tine de frumusetea jocului de sah in care stii doar scopul adversarului de a-ti tinti regele. Dar manevrele...ce regal! Uneori, chiar daca esti pus la pamant, poti inca sa admiri un joc perfect (daca se dovedeste a fi asa) al celui care te-a terminat.     Cum ar fi sa auzi "o sa mut nebunul astfel incat sa eliberez tura si din trei miscari te fac sa muti regina din pozitia de scut al regelui. Mutand regina, calul meu - pus din timp acolo - va crea situatia de sah mat."  

    Degeaba. Un om setat pe a trai cu toata inima, care nu stie sa nu puna la suflet  si a carui convingere este ca nu greseste cu nimic in asta, poate avea puseuri ocazionale de ignoranta relationala fata de mediul ostil, dar nu poate sa se lupte cu valurile. Nici nu il mai intereseaza ca stie cum sa o faca. Pluteste in larg neancorat. Pana se loveste in mod constructiv si exorcizant de primul mal care are decenta sa nu fie contondent.     Il face asta un animal care isi refuza instinctul de aparare? Sau un om cu o ratiune pentru care adaptarea spre in jos nu a reprezentat niciodata o optiune?     Gresit! Nu este un inadaptat social! Este doar nebunul care pare nebun intr-o lume de oameni anormali.

    Am studiat (nu foarte aprofundat din punct de vedere "jurnalistic", recunosc, dar destul de aprofundat din punct de vedere empiric) etimologia cuvantului "menopauza". Desi la baza termenul are doua componente grecesti: "pausis" (= incetare) si "men" (= luna), personal mi se pare ca parca suna mai a "pauza in decizie masculina" decat ceea ce stricto sensu se traduce prin "pauza in ciclicitatea lunara". Determinarea acestui eveniment (ne)fericit in viata unei femei are o explicatie hormonala bine definita, spre deosebire de justificarea rationala (prin instalarea unui relanti  in proces :D) care apare in viata unui barbat. Incep sa se produca transformari in gandire, incep sa se reanalizeze concepte, idei, principii, motivatii sau chiar sa se anuleze totul si sa se ia viata de la zero pe un nou esafod. Tot prin comparatie, la femei instalarea acestei perioade este inevitabila si nu presupune un act motivational sau de vointa

    Pana am editat aceasta postare (in aproximativ un minut) conform  acestui site  au fost diagnosticate cu HIV 6 persoane, alte 6 au suferit primul infarct din viata lor, 37 de oameni au aflat ca au cancer si alti 29 ca au tuberculoza...In acelasi minut s-au nascut aproximativ 354 oameni in raport cu cei 198 care au murit. Si sa nu mai spun cati pui de gaina au murit in scopuri gastronomice...

...Intre om si viciul sau exista o "relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. (...) Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre". Nicolae Steinhardt

    Ati avut vreodata senzatia ca everything, all of the sudden, falls in the right place ? Ca totul este asa cum ar fi trebuit sa fi fost mereu in modul in care ne raportam la noi insine? Si nu, nu, nu, nu ma refer la vorba populara "tot raul spre bine". Nu, nu, nu.     Incerc asadar sa ma explic.     O zi oarecare. Cu un trecut recent agatat de tine, cu un potential viitor in fata, cu sperante, idealuri, ganduri si tot tacamul.     Stai si te uiti in jur, te uiti la tine, te uiti la ceilalti, te uiti chiar si pe pereti care de departe par a fi cei mai interesanti. De ce asta? Pentru ca sunt singurii carora tu trebuie sa le atribui o semnificatie, nu o au aprioric. Si nu te lasa sa ii judeci !! (a o face nu inseamna decat a-ti considera injuste semnificatiile atribuite lor chiar de tine). In fine, destul despre pereti, alta discutie.      Si stand asa, in virtutea celor mai recente evenimente prin care te-a dus viata sau chiar tu insuti, te intrebi ce este in neregula si

Zece tematici care pastreaza inca deschise disputele omenirii intre ciocan (pro) si nicovala (alternativa la "pro" si care nu este neaparat contra). Evolutie sau creatie Ereditate versus mediu Oul sau gaina? Avort sau pro-viata? Credinciosi versus atei Liber arbitru sau destin? Euthanasia sau viata in chin? Libertatea sau restrictionarea posesiei de arme? Pedeapsa cu moartea sau inchisoarea? Morala - relativa sau universala? Ca fiecare din noi are o parere sau inclina spre una sau alta dintre variante, este clar. Concluzia generala insa nu este clara intrucat argumentele la nivel de pareri universale sunt la fel de bune de ambele parti. Interesant.

         Oricate lucruri am spune in viata, mereu raman cel putin la fel de multe nerostite. Pentru ca "asa e in tenis", nu spunem tot, lasam neepuizate verbal anumite ganduri. Fie pentru ca (noi consideram ca) nu pot fi spuse, ori din ratiuni de menajamente, ori pentru ca nu credem ca am schimba ceva din starea de fapt prezenta daca am face un efort suplimentar de a vorbi. Asa ca ne raman noua. Si ne gandim "e mai bine asa, macar nu am facut omul sa sufere spunandu-i adevarul", fie "of, daca aveam curajul sa spun mai mult!", ori "de ce naiba nu am putut sa tac?".       Cert este ca suntem locatorii multor ganduri ale caror destinatari nu suntem. Si ne acceptam acest statut fara a cracni. Uneori chiar ne consideram mici monstruleti care ingana un mistocaresc " I know something you don't know! :P". Un efort marginal suplimentar ar fi un mic si posibil stanjenitor "prea mult pentru a fi spus". Si aceasta doar pentru

    Intentionam sa caut pe google ce reprezinta un anumit lucru. Si iata ordinea cautarilor predefinite de motor si care nu reprezinta decat ordinea inversa a intereselor google-addict- ilor ( a se citi interesatilor de cunoastere si studiu aprofundat )  pentru "ce este".     Asadar oamenii vor sa stie in primul rand "ce este" : - transmisia integrala        apoi -  iubirea -  cartea -  dragostea -  un airbag -  istoria -  pergamentul -  fizica -  viata -  creatia.     Ce constat de aici? Ca este mult mai important ce reprezinta iubirea / dragostea (chestiune de nuanta :D) decat viata, si ca oamenii isi iau din ce in ce mai multe masini. La fel cum inclinatia de a considera ca lumea s-a nascut din haos ar putea fi mai plauzibila pentru unii decat pentru altii care inclina inspre creatie.     Asa ca am continuat sa ma joc. Mai jos sunt rezultatele pentru "cine este" : -  pe invizibil -  Dumnezeu -  invizibil pe mess -  invizibil -  pe invizibi

    Doar ceapa si lacrimile ne curata ochii. Cred in ele mai mult decat in picaturile Visine . Asa ca haideti sa facem salata cat mai des. Sau ma rog, cand ne simtim opacizati . Si punem si ulei de masline :). Daca nu avem cepe atunci ne folosim de sufletele noastre. Peste care turnam de asemenea ulei - incins!. Daca oricat le-am cauta (pe suflete) nu reusim sa dam de ele, atunci mergem la piata. In functie de dotari, doar noi alegem ingredientele pentru salata care ne asigura o privire clara asupra noastra si a celorlalti.       Vălul de pe ochi ascunde deseori chiar realitatea care sta si asteapta in nasul nostru. Si ne face cu mana...

    Inventam, noi, societatea secolului XXI, o groaza de lucruri care zac in stiinta inca nedescoperita si care ne duc suflul speciei evoluate mai departe.     In momentul de fata lucrurile se desfasoara conform instalarii memoriei in om. In fiecare zi auzim, vedem, citim zeci de mii de informatii, insa sistemul de aparare al creierului face selectia si decantarea acestora astfel incat in final ramane ceea ce in mod ultim se considera cu adevarat important si meritoriu de a fi tinut minte. Altfel creierul nostru ar face implozie. Se sterg informatii pentru a se putea face loc altora. Tot asa oamenii care ne tranziteaza viata raman sau pleaca, in functie de evolutia pe care acestia o imprima in noi. Se sterg din sufletul nostru pentru a lasa loc pentru persoane noi. Din pacate sau din fericire, atat creierul cat si sufletul sunt "lacase de cult" limitate in spatiu si timp.      Vad insa ca ceva scapa dezvoltarii stiintifice si inventia se tot tergiverseaza: celulele s

Emotie de toamna -Nichita Stanescu- A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare. Fiecare sentiment isi are propriul anotimp. Si isi urmeaza traseul sinusoidal. Important este sa nu ajunga la apogeu, de acolo nu o mai poate lua decat in jos.

    Pana unde se intinde cel mai mic multiplu comun intre sensurile date de oameni cuvintelor si DEX (presupunand aici DEX-ul drept criteriul cel mai obiectiv din punctul de vedere al semanticii absolute)?     Si in ce masura abordarea anumitor termeni capata dintr-o data noi conotatii cand ele sunt adresate de persoane pentru care nutrim anume sentimente sau pur si simplu fata de care indiferenta nu mai reprezinta demult o optiune - adica un iubit, un foarte bun prieten, o ruda?     Niciodata un "taci!" spus de un om care iti este indiferent nu are acelasi impact cu un "taci" spus de un om pe care ti-l doresti aproape. Si lucrurile se repeta la auzirea unui "ai grija de tine!" sau orice altceva.     Si de aici se naste un nou numitor comun, mai restrans si poate cu atat mai relevant dar deopotriva nascator de confuzii frecvente, si anume intre DEX si sensurile date de oameni anumitor cuvinte in functie de suma oamenilor cu care, prin folosirea acestora,

     Din cand in cand imi rememorez copilaria la tara sau la oras, la joaca sau prin preajma celor mari, la munca la camp sau culegand struguri din via din curtea casei. Constanta? Prezenta bunicilor. Am avut (si continui sa am)  ca oricine doua perechi de bunici, dar memoriile pentru fiecare dintre ele au ramas in mine in functie de varsta pe care o aveam atunci cand s-au stins pe rand din viata, varsta incepand cu care nu am mai putut sa ma bucur cu ei si pentru ei, nu am mai avut cu cine sa ma contrez legat de cum se taie mamaliga cu ata, cum se framanta painea, cum se pune sau nu sare in mancare, cum se lasa fasolea fiarta la uscat in bataia soarelui timp de trei zile la rand, cum nu se lasa slanina pe masa ci se duce in pivnita, cum rosiile trebuie culese din gradina atunci cand trebuie nu cand ai chef, cum sa tin furca si grebla astfel incat sa nu ma chinui si cu foarte putin efort sa dau mai mult randament, cum morcovii daca nu sunt pliviti cand trebuie nu se dezvo

Istoria cu daca este frumoasa, dar nu creeaza consecinte.

    Ne indragostim intr-un sfert de secunda        De atat are nevoie “sageata lui Cupidon” pentru a ne lovi si a ne “lua mintile”, iar senzatia furnizata este o euforie similara cu cea provocata de consumul de cocaina. Este concluzia unui studiu realizat de cercetatorii de la Syracuse University, care au analizat dinamicile dragostei cu ajutorul tehnicilor de neuroimagistica.     Potrivit studiului, publicat in Journal of Sexual Medicine, atunci cand ne indragostim, adica pe parcursul "fatidicului" sfert de secunda, 12 arii cerebrale lucreaza in tandem, eliberand substante chimice care provoaca o stare de euforie similara celei declansate de consumul de cocaina; este vorba despre dopamina, oxitocina si adrenalina.     Este atunci amorul o chestiune mai mult "cerebrala" decat una "de inima"? "Eu as zice ca depinde de creier, dar si inima este implicata deoarece conceptul complex de dragoste este alcatuit din ambele procese care de la creier merg la in

Totul este simplu. Dar este atat de putina culoare intr-o viata in alb-negru!

    Sentimentele nu pot fi depuse la banca. Sunt investitii nesigure. Si asta este cat se poate de clar.     Ce ma intreb insa este care sa fie riscul ca, bunaoara, iubirea sa devina un simplu credit neperformant care te executa silit cand nu-i mai faci fata? Ar manifesta vreun pic de clementa sau ar taia in carne vie si te-ar lasa pustiit si gol, urland, in strada? Si aceasta doar pentru ca ai crezut intr-un miraj, intr-o stare de fericire la care ai crezut ca poti indrazni sa ai acces?      Si sa fie acesta un motiv suficient pentru a te feri de investitii ? Personal inclin sa cred ca nu. A te sustrage unui cumul de astfel de conjuncturi este sinonim cu sinuciderea. Este singurul tip de contract cu risc de executare silita pe care l-as semna intr-o clipa. In caz contrar executarea silita ar fi de la mine catre mine.

"Be careful of what you're thinking of someone about whom you're probably wrong" "Loneliness is an art form". "Never underestimate the capacity of other people to let you down!"

    Imaginati-va cum ar suna imnul tarii cantat de niste sindicalisti din oricare din tarile de mai jos (am ales sa nu traduc "liber" niste cuvinte solemne:D). Parca la noi se potriveste mai bine. De fiecare data. Ca si cand mesajul imnului nostru trece neobservat in secunda imediat urmatoare rostirii, inca (si mai ales) de la primul vers.     Parca penibilitatea de a cere salarii si drepturi pe ritmuri de imn national ar fi prea mare in cazul Belgiei sau a Marii Britanii dar la noi nu, la noi parca suna firesc. Atat de firesc incat versurile noastre ar fi mai corect numite “imnul celor care repeta mecanic si (mai ales) in vremuri de restriste cuvinte voit impresionabile cu iz de revendicari”.     Parca, totusi, ar fi mai potrivite niste legi clare pentru solutionarea situatiei salariale de fata, nu “cantarea Romaniei” in strada … desi cand iti ajunge drama la os parca nu mai e loc de "asa nu"...     E trist oricum…nu trist, dramatic, crunt, revoltator, descuraja