Cine ar fi crezut?

   

Ne indragostim intr-un sfert de secunda   

    De atat are nevoie “sageata lui Cupidon” pentru a ne lovi si a ne “lua mintile”, iar senzatia furnizata este o euforie similara cu cea provocata de consumul de cocaina. Este concluzia unui studiu realizat de cercetatorii de la Syracuse University, care au analizat dinamicile dragostei cu ajutorul tehnicilor de neuroimagistica.

    Potrivit studiului, publicat in Journal of Sexual Medicine, atunci cand ne indragostim, adica pe parcursul "fatidicului" sfert de secunda, 12 arii cerebrale lucreaza in tandem, eliberand substante chimice care provoaca o stare de euforie similara celei declansate de consumul de cocaina; este vorba despre dopamina, oxitocina si adrenalina.

    Este atunci amorul o chestiune mai mult "cerebrala" decat una "de inima"? "Eu as zice ca depinde de creier, dar si inima este implicata deoarece conceptul complex de dragoste este alcatuit din ambele procese care de la creier merg la inima si viceversa; de exemplu, activarea anumitor parti ale creierului poate genera niste stimulari ale inimii, faimosii fluturi in stomac", a comentat Stephanie Ortigue, coordonatoarea studiului.

    In cadrul studiului lor, cercetatorii au mai descoperit si ca diferitele tipuri de dragoste activeaza zone diferite din creier: de exemplu, dragostea neconditionata, cum este cea dintre mama si copil, este declansata undeva in ariile cerebrale centrale, in vreme ce in dragostea pasionala sunt implicate zona recompensei si alte arii dedicate unor functii cognitive sofisticate. 

(articolul poate fi gasit aici ).

    Iata un motiv in plus pentru care suntem susceptibili de a cadea prada propriilor senzatii inselatoare. Cati oameni nu proclama in van (gesturile si comportamentul tradand nemilos lipsa vreunei emotii autentice) ca traieste senzatiile cutremuratoaro-analgezice provocate de acest impuls energetic de un sfert de secunda?

    Nu gaseam nici o scuza pentru cei care murdaresc emotiile veritabile cu impresii de surogate marsave. Acum, macar pentru ca dureaza putin, nu? aceasta oarecare mini-scuza se poate considera ca exista. Cu toate astea, nu cred sa fi fost cineva care sa fi putut simula senzatia unui drog de genul cocainei. Pentru ca pur si simplu nu se poate. Asa ca realismul (exact in modul in care alege sa ne "paleasca") ramane alternativa.

    Si nu, nu cred ca indragosteala este un proces eminamente cerebral. Mai bine zis vreau sa cred ca nu este asa. Azi cel putin. Maine poate accept realitatea crunta ca acelasi creier ne vine de hac si de data aceasta. Si poimaine voi fi revenit la sentimente mai pasnice. Si tot asa. Dar asta nu schimba existenta de facto a acestui coltisor emotiv.
    Iar intrebarea mea ramane: ce se intampla in restul de trei sferturi de secunda? Sau cumva ele isi pierd orice conotatie banala avuta pana atunci? La fel ca "imediat dupa impact"- minutele, orele, zilele? Evident, se transforma din banal in orice altceva...asta stiu deja.