nemaiînțelegând

- nu înțeleg nimic
- dar cine a zis că ai ce înțelege?
- păi nu știu, așa simt, că am ce înțelege
- păi și ce înțelegi?
- nimic
- păi vezi?
- ce?
- că nu ai ce înțelege.
- poate că nu știu cum.
- nu știi cum, ce?
- poate că nu știu cum să înțeleg.
- te complici.
- de ce?
- pentru că gândești prea mult.
- dacă nu sunt lăsată să simt ...
- dar cine nu te lasă?
- faptul că eu cred că trebuie să înteleg.
- adică nu te lasă capul?
- da, cred că da.
- își să și el importanță ca să își justifice poziția, altfel nu, nu trebuie să înțelegi nimic.
- atunci de ce am cap?
- ca să fie cineva care să se opună sufletului.
- de ce?
- pentru că sufletul nu înțelege nimic.
- păi nici nu trebuie, el trebuie să simtă.
- așa e, capul trebuie să înțeleagă.
- asta zic și eu; asta încerc să fac, să înțeleg cu capul.
- nu, tu încerci să scapi de suflet, ceea ce este o mare diferență.
- a, de-asta nu reușesc să înțeleg?
- da.
- pentru că fără suflet, îmi lipsesc celelalte 180 de grade, nu?
- cam da.
- păi și ce să fac atunci?
- tu pregătește o masă în doi, aia să faci, că pe stomacul plin gândești mai puțin - creierul e ocupat să digere altceva.