De final de an. Din nou.

Poți să nu ai de nici unele, dar să ai o minte și o inimă de neînvins în raport cu centrul tău.
Atunci ai totul.
Și poți începe să trăiești plenar.

La fel cum poți să ai de toate cele materiale și imediate, dar să nu îți aparții și nici să nu îți găsești locul sau liniștea.
Atunci nu ai nimic.
Și nu-ți rămâne decât să faci cumva să te menții la suprafață.
Tendința e să te agăți de tot ce e mai efemer și la îndemână: cele materiale și imediat accesibile.
Dar nu acolo e răspunsul.
Și nici întrebarea.

Nu felul în care avem succes ne definește ca oameni, ci cum reușim să supraviețuim.